În februarie 1918, o veste a căzut ca un trăsnet peste locuitorii Bucureștiului: racla cu moaștee fusese furată de indivizi necunoscuți, care s-au dovedit a fi, de fapt, soldați bulgari, scrie newsweek.ro.
Contextul timpului era total nefavorabil țării noastre, Capitala, ca și întreaga Muntenie fiind ocupate de armata germană, sprijinită de cea a Bulgariei și Turciei, principalii aliați în Primul Război Mondial.
Guvernul României, familie regală, dar și numeroși cetățeni români se refugiaseră în Moldova, singura porțiune ce rămăsese sub autoritate românească.
Administrația întregului teritoriu ocupat, incusiv a Bucureștiului, se afla în mâna dură a feldmareșalului von Mackensen, guvernatorul militar al țării, încă din noiembrie 1916.
Totuși, chiar și în acest context, intervenția fermă a Mitropolitului-primat, echivalentul Patriarhului de azi, Conon Arămescu Donici pe lângă von Mackensen, a făcut ca hoții să fie prinși la timp chiar de către militari germani, moaștele fiind readuse la Mitropolie.
Faptul că hoții s-au dovedit a fi ostași bulgari, a părut o răzbunare a acestora pentru ceea ce vecinii noștri considerau că ar fi fost un furt făcut la 1774, de generalul rus Petru Saltîcov, în beneficial românilor.
Furtul moaștelor sfântului din Biserica Mitropoliei s-a produs în noaptea de 4 /17(stil nou) februarie 1918.
Ştirea s-a răspândit ca fulgerul prin toate mahalalele încă de la primele ore ale dimineţii şi, în ciuda gerului de afară, evlavioşii au venit cu miile în faţa bisericii Mitropoliei întrebându-se, supăraţi, cum de s-a putut întâmpla aşa ceva, iar clopotul mare al Patriarhiei a bătut îndelung, strângând o mare de oameni la baza dealului.
În plus, ei erau temători dece se va alege din Bucureşti fără sfântul ocrotitor și făcător de minuni, tocmai atunci când aveau de înfruntat o iarnă neobişnuit de grea, o criză de alimente şi epidemii devastatoare.
Mulţimea s-a împrăştiat abia după ce poliţia făgăduit solem că sfântul va fi readus la Mitropolie (Biserica Ortodoxă Română încă nu căpătase rangul de Patriarhie).
Mitropolitul-primat Conon Arămescu Donici i-a trimis o scrisoare feldmareşalului August von Mackensen cu rugâmintea de a-I descoperi de urgenţă pe pungaşi şi a reda moaştelor Mitropoliei.
În documentul respectiv se face și descrierea faptelor, așa cum îi erau cunoscute Mitropolitului.
„Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoştiinţă că astănoapte, 17/4 ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forţa Sicriul cu Moaştele Sfântului cuvios Dumitrie, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul.
Faptul s-a întâmplat ca o trupă de ostaşi bine înarmaţi, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea, şi operând până la orele 3-4, mai întâi au înlaturat pe sergentul de serviciu din curte, ţinându-l la o parte şi, servindu-se de instrumente puternice, au forţat ambele uşi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvalit spre altar, au ridicat cu forţa prețiosul Sicriu cu Sfintele Moaște, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, şi s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit şi anume pregătit şi plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală şi întunecoasă; şi astfel automobilul a dispărut, încotro nu se ştie.
Prin aceasta nemaipomenită şi nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldaţi (bănuiţi bulgari) înarmaţi, cari, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât şi în credinţa şi interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic.
Deci, Excelenţa Voastră (…) vă rugam stăruitor ca să binevoiţi a ordona să se ia cele mai urgente măsuri şi să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaşte, oriunde vor fi, urmărindu-se toţi ostaşii vinovaţi, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaşte şi tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Ţării, Sfântul Dumitru fiind însuşi Patronul Capitalei Bucureşti”. îi scria Mitropolitul feldmareșalului german, conform turismistoric.ro.
Ulterior, s-a spus că Sf. Dumitrie cel Nou nu s-a lăsat dus din Bucureşti şi le-a zăpăcit minţile jefuitorilor, care au rătăcit prin Capitală până la ziuă.
Oricum, e de remarcat și faptul că von Mackensen n-a avut nicio ezitare a a da oridinele necesare găsirii și pedepsirii hoților, chiar dacă făceau parte din armata unei țări aliate.
Când au aflat drumul pe care trebuia să meargă spre Giurgiu, tâlharilor li s-a defectat maşina. În cele din urmă, au mutat racla de argint ce conținea moaştele într-o căruţă, dar, foarte curând, au fost descoperiți, arestați, iar relicvele duse înapoi la Biserica Mitropoliei.
Cu eficiența lor faimoasă, după doar două zile de la furt, nemții anunțau prinderea hoților, printr-o scrisoare în franceză, pe care generalul Zach, comandantul județului Vlașca, i-o trimitea prefectului aceluiași județ.
„Domnul Prefect Moldoveanu, Moaştele Sfantului Dumitrie într-un sicriu măreţ de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserică din Bucureşti, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria.
Ajungând la Călugăreni, au schimbat aici automobilul cu o mică căruţă cu cal, pentru a şterge urmele lor. Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb.
Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldaţi armaţi pe calea Bucureştiului, spre a opri hoţii. În dreptul satului Daia, el a găsit căruţa căutată, însoţită de soldaţi bulgari foarte armaţi.
Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiţeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situaţiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu şi depus la cartierul generalului Zach, unde a fost păzit de un ofiţer şi soldati armaţi pâna la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoţit de o puternică gardă de soldaţi germani înarmaţi, la Bucureşti”, se scria în scrisoarea comandantului german.
Pentru întâmpinarea moaştelor, în ziua de 6/19 februarie 1918 a fost delegată o comisie specială, împreună cu garda civică de onoare, care a așteptat întoarecerea raclei în dreptul Cimitirului Bellu.
S-a constatat că sfintele relicve sunt neatinse „înlăuntru”, apoi au fost duse în locul de unde fuseseră furate. Din nou, mii și mii de oameni au urcat Dealul Mitropoliei ca să le întâmpine cum se cuvine.
De atunci, sfintele moaște au oferit din nou speranță locuitorilor Capitalei, iar pelerinajele tradiționale și-au reluat cursul istoric.
