„Aceasta este întrebarea: care dintre candidații la prezidențiale, dar și la parlamentare, este „răul cel mai mic”? În 1996, românii l-au ales pe Emil Constantinescu, răul cel mai mic, și au scăpat de răul cel mare, Ion Iliescu. În 2000, l-au ales pe Ion Iliescu, devenit răul cel mai mic, împotriva extremistului Corneliu Vadim Tudor. În 2004 și 2009, românii l-au ales de două ori pe „miraculosul” rău cel mai mic Traian Băsescu împotriva lui Adrian Năstase și Mircea Geoană, considerați amândoi un rău mai mare. În 2014 și 2019, românii au ales din nou de două ori răul cel mai mic (pentru că era neamț și luteran deși aproape necunoscut prima oară), Klaus Iohannis, împotriva foarte răilor Victor Ponta și Viorica Dăncilă”, scrie, pe solidnews.ro, analistul Petru Romoşan.
„De fiecare dată, din 1996 și până în 2019, am ales răul cel mai mic. Dar în 2024 dintre Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, Mircea Geoană, George Simion, Diana Șoșoacă care ar fi răul cel mai mic? Azi se vorbește, se scrie că toți ar fi fost fabricați în laboratoarele toxice ale Statului Profund sau Paralel, cum doriți – instituții de forță, înalți funcționari de stat eterni, oligarhi etc. Fiecare, în felul său, reprezintă răul cel mare. Niciunul nu se califică pentru a putea fi luat cu seriozitate, cu dreaptă judecată, „răul cel mai mic” salvator. Ei sunt aparent diferiți dar până la urmă sunt totuna. O apă și un pământ. „Răul cel mai mic” a dispărut. Românilor nu le-a rămas decât să aleagă din răul generalizat „răul cel mai mare”.
Nici o iluzie, păcăleală, nu mai este permisă. Și nici media, televiziunile, radiourile, presa scrisă, sondajele manipulate grosolan, propaganda nu mai pot face nimic. Starea de decădere politică e generală și sunt prea mulți care o văd clar și sunt destui care vorbesc și scriu despre ea. Desigur, Securitatea, dictatura, mai are mijloace pentru a rezolva tehnic problema. Vor vota din nou morții, cei plecați în străinătate, multe milioane, și care nu se mai interesează deloc de țara din care au plecat. Chiar dacă mai au acte de identitate românești. Vor vota milioane de români care habar n-au c-au votat. Nici absenteismul masiv nu e o soluție pentru că toate toate socotelile privind numărul real al populației sunt falsificate chiar de cei chemați să socotească corect.
Dar ce se întâmplă în acest caz extrem în care am ajuns treptat, pas cu pas? Desigur, viața merge înainte dar pentru cât timp vom fi obligați să trăim cu răul politic cel mare? Până când oamenii din umbră ne vor conduce?
Aici va interveni foarte probabil marea surpriză. Cred că nici unul dintre cei care candidează cu șanse la funcția de președinte sau la un loc în parlament nu își va termina mandatul. Acest mandat poate înceta chiar foarte curând. Dar nu românii care mai trăiec cum mai trăiesc în țară vor produce marea schimbare. Schimbarea va veni iarăși de afară, la fel ca în 1989. Actorul principal va fi marea criză economică anunțată serios pentru sfârșitul acestui an și începutul anului viitor. Azi o mare criză politică bântuie tot Occidentul care ne-a anexat și pe noi. Până unde se va extinde războiul european din Ucraina? Războiul rece dintre cele două blocuri, Occidentul condus de SUA pe de o parte și Rusia, China, Iranul, Coreea de Nord, BRICS, sudul global, pe de altă parte, e gata instalat și pare mult mai violent decât anteriorul război rece dintre capitalism și socialism. Războiul economic dintre aceleași două blocuri e foarte cald, încins.
Ne aflăm deci oricum la un capăt de drum și alegerile prezidențiale, ca și alegerile parlamentare din România, nu mai au de fapt nici un conținut. Sunt doar o iluzie „democratică”, o fata morgana. De altfel democrația din România ultimilor peste treizeci de ani nu a fost decât un ersatz, un „nechezol” cum era numită cafeaua din anii târzii ai comunismului, ultimii ani ai lui Ceaușescu”, scrie Romoşan.
