Deputatul Andrei Gușă afirmă că „fiecare zi în care Ilie Bolojan nu demisionează este una care adâncește criza economică în care ne aflăm: simplă nesimțire sau agendă ascunsă dictată de factorul extern?”
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Dincolo de propaganda guvernamentală, cifrele sunt reci, precise și devastatoare pentru imaginea unui executiv care pretinde stabilitate.
În realitate, România traversează o degradare accelerată a nivelului de trai. Salariile au crescut cu doar 3,8%, în timp ce inflația a depășit 9%, ceea ce înseamnă, concret, o scădere a salariului real cu aproximativ 5%.
Aceasta nu este o interpretare politică, ci o realitate economică: românii muncesc mai mult și trăiesc mai prost.
Mai mult, prognozele indică o deteriorare și mai gravă: în lunile următoare, scăderea salariului real ar putea depăși 10% față de anul trecut.
Aceasta este dimensiunea reală a „stabilității” promise de Guvernul Bolojan.
În paralel, politica fiscală a acestui guvern nu a redus cheltuielile statului, ci a crescut povara pe umerii cetățenilor. Deficitul bugetar real a ajuns la 7,9% din PIB, iar cheltuielile statului au rămas la un nivel ridicat, de peste 43% din PIB.
Cu alte cuvinte, românii plătesc mai mult, dar statul nu se reformează deloc.
Iar costul direct al haosului guvernamental este resimțit inclusiv în finanțele publice: dobânzile la care se împrumută România au urcat la aproximativ 7,2%, peste state comparabile din regiune, împingând cheltuielile cu dobânzile spre 70 de miliarde de lei.
Aceasta este nota de plată a unor politici economice care nu livrează rezultatele promise.
Adevărul este simplu: România nu este stabilă, ci blocată. Nu este reformată, ci supraimpozitată. Nu este protejată, ci vulnerabilizată.
Iar peste toate acestea planează o intenție profund îngrijorătoare: posibilitatea vânzării unor companii strategice profitabile ale statului român, sub pretextul unor „reforme” grăbite și netransparente.
În loc să eficientizeze administrarea acestor active, Guvernul pare dispus să le înstrăineze, riscând pierderea controlului asupra unor sectoare esențiale ale economiei naționale.
În fața acestor evidențe, nu mai vorbim despre simple interpretări sau dispute politice, ci despre o realitate economică ce nu poate fi ignorată. Actuala abordare guvernamentală nu reușește să ofere stabilitatea invocată, iar menținerea acesteia nu face decât să prelungească și să adâncească dezechilibrele existente.
Nu schimbarea guvernului reprezintă riscul, ci persistența unor politici care nu produc corecțiile necesare și care afectează direct nivelul de trai al românilor.
În aceste condiții, caracterul acestor decizii devine evident: ele reflectă fie o gravă lipsă de adecvare la realitățile economice, fie o orientare a politicilor publice care nu are în centru interesul național.
România are nevoie de claritate, de responsabilitate și de decizii care să redea încrederea cetățenilor.
Vă mulțumesc.
