Stresul, separarea şi lipsa de comunicare între cupluri, provocate de strămutarea bruscă sau înrolarea în armată, pun la încercare milioane de relaţii din Ucraina, deşi dragostea rămâne o sursă de speranţă şi putere pentru cei care încearcă să o păstreze sau să o găsească în cele mai improbabile circumstanţe, în mijlocul ororilor războiului cu Rusia, scrie EFE într-un reportaj, conform Agerpres.
„Oleksandr mi-a spus că în timpul misiunilor de luptă mi-a ascultat mesajele vocale şi că i-au încălzit inima”, spune Maria despre relaţia ei cu Oleksandr, un soldat ucrainean.
Barman în viaţa civilă, Oleksandr a primit datele de contact ale Mariei prin intermediul unei organizaţii de voluntari şi la început îşi dorea doar o comunicare obişnuită, ceva de care să se agaţe în timp ce se afla pe front.
Dar curând a apărut o legătură între ei şi Oleksandr a început să-i trimită flori atunci când a putut şi şi-a mărturisit visul de a-şi întemeia o familie. În timpul uneia dintre rarele permisii, când Oleksandr a putut pleca de pe front, cuplul s-a căsătorit.
Oleksandr a fost mai nervos în timpul scurtei ceremonii decât în tranşeele de lângă Bahmut, potrivit Mariei, iar cei doi aşteaptă sfârşitul războiului pentru o nuntă aşa cum se cuvine.
Dragostea ca inspiraţie
Relaţia dintre Maria şi Oleksandr este una dintre cele 70 de poveşti de dragoste culese de iniţiativa „I war… you”, explică pentru EFE coordonatoarea demersului, Victoria Tkaciuk.
„Poveştile noastre vorbesc despre modul în care iubirea dă speranţă şi putere de a continua să trăim în circumstanţe atât de dificile”, subliniază ea.
Multe cupluri ucrainene se confruntă cu provocări incredibile din cauza războiului, deoarece multe femei sunt acum refugiate în străinătate sau aşteaptă ca partenerii lor să se întoarcă de pe front.
„A continua sau nu să iubeşti pe cineva este o alegere. Aceste poveşti pot inspira oamenii şi le pot arăta că nu sunt singuri cu problemele lor”, crede Tkaciuk.
Un cuplu s-a căsătorit după ce bărbatul a avut grijă de iubita lui care este medic de război şi care şi-a pierdut ambele picioare pe front, spune Tkaciuk.
Protagonista unei alte poveşti este o femeie care a decis să rămână însărcinată folosind sperma îngheţată a soţului ei ucis în luptă.
Nu toate poveştile au un final fericit, subliniază Tkaciuk, însă ea este convinsă că, inclusiv atunci când unele relaţii s-au dovedit a fi scurte pe fondul adrenalinei războiului, oamenii implicaţi aveau nevoie de ele la momentul respectiv.
Neliniştea aşteptării
Zeci de mii de femei ucrainene care aşteaptă ca oamenii dragi lor să se întoarcă de pe front se confruntă cu provocări foarte specifice, subliniază Ganna Ieromenko, psiholog la ONG-ul „Active Community”.
Ea a creat recent un grup de sprijin pentru iubitele şi soţiile aflate în această situaţie, pentru a le oferi un loc sigur în care să vorbească despre problemele lor şi să le motiveze să aibă grijă de ele.
„Toate trebuie să facă faţă unei pierderi abrupte a oricărei stabilităţi şi unei lipse totale a siguranţei atunci când vine vorba să răspundă la întrebarea când vor putea fi din nou cu partenerii lor”, a explicat Ieromenko pentru EFE.
În afară de anxietatea legată de soarta partenerilor lor, războiul le privează de intimitate şi de comunicare. „Uneori trec zile sau chiar săptămâni fără a primi mesaje sau apeluri de pe front”, explică ea.
O reevaluare a iubirii
Însăşi Ieromenko se afla de doi ani într-o relaţie cu Viktor, ofiţer al armatei ucrainene, iar apoi a venit invazia rusă din 24 februarie 2022 care i-a impulsionat să se căsătorească.
La fel ca multe alte femei ucrainene, ea şi-a urmat soţul în deplasările acestuia pe front, rămânând în cel mai apropiat nucleu civil, cum ar fi oraşul Zaporojie.
„O relaţie înseamnă muncă. Este foarte important să-ţi ajuţi soţul să revină la o viaţă liniştită, chiar dacă doar pentru o perioadă scurtă de timp, în timpul câtorva vizite rare şi scurte. (Este important) să-i oferi un sentiment de confort, acceptare, dragoste”, explică ea.
Acest lucru necesită adesea răbdare şi o reevaluare a ceea ce contează cu adevărat.
„Adesea încep să boscorodesc când văd bocancii de război murdari ai lui Viktor în casa noastră, care odinioară era atât de curată. Dar apoi îmi dau seama ce bucurie este ca dragostea mea să fie aici şi să am pentru cine spăla bocancii ăia”, conchide ea.
sursa – AGERPRES
