Naşterea Preacuratei Fecioare Maria este un praznic de mare bucurie pentru omenirea căzută din ascultarea faţă de Dumnezeu, în planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor Maica Domnului ocupând un loc special, le-a transmis, duminică, Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul credincioşilor prezenţi la Catedrala Patriarhală, scrie Agerpres.
„Naşterea Preacuratei Fecioare Maria este un praznic de mare bucurie pentru omenirea căzută din ascultarea faţă de Dumnezeu. Această sărbătoare face trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament, în sensul că prin Naşterea Maicii Domnului încep să se vadă, să se concretizeze profeţiile din Vechiul Testament legate de venirea lui Mesia, de Naşterea lui Hristos Domnul. De aceea şi Troparul sărbătorii de astăzi ne spune că ‘Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul Nostru, şi dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”, a spus ierarhul în predica la Sfânta Liturghie din ziua Naşterii Maicii Domnului.
El a arătat că în planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor Preacurata Fecioară Maria ocupă un loc special.
„Ea reprezintă Noua Evă, după cum Adam a fost chip al Celui ce avea să vină, al lui Hristos, cel a cărui obârşie este dintru început din zilele veşniciei, cum spune Profetul, Fiul lui Dumnezeu a ales să împlinească Mântuirea Neamului omenesc prin Fecioara Maria. Ea a fost aleasă să îl nască ca om pe Fiul celui Preaînalt”, a mai transmis PS Paisie.
Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc duminică Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, aşa cum este numită în popor prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie.
Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi şi batjocoriţi de oameni, lipsa urmaşilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu. Totuşi, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa.
Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un „vas ales lui Dumnezeu” (Luca 1, 4-23).
Fecioara care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinţilor, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoşi, cea pe care Biserica o numeşte mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, a fost concepută şi născută în chip firesc şi a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalţi oameni, povara păcatului strămoşesc.
Prin virtuţile şi sfinţenia vieţii ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har şi rămânând fără pată, fără prihană, preacurată. Ca urmare a acestei biruinţe, Dumnezeu a ales-o şi s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, să se poată întrupa din ea.
Potrivit tradiţiei, când Maria a împlinit trei ani, sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până la vârsta de 15 ani.
Anul bisericesc începe şi se termină cu două mari sărbători (praznice împărăteşti) închinate Maicii Domnului: Naşterea – 8 septembrie şi Adormirea Maicii Domnului – 15 august.
