Conform eureporter.co, care a publicat o analiză a lui Doug Henderson, fost ministru pentru Europa și ministru pentru forțele armate din Marea Britanie, privind, atât situația sistemului de justiție din România pe zona luptei anticorupție, implicarea SRI în dosarele instrumentate de către DNA cât și condițiile precare din penitenciarele românești, soluția pe care-o recomandă României este:
- ”O opțiune pe masă este o amnistie pentru infracțiunile non-violente, permițând, în esență, apăsarea unui buton „resetare” pentru a permite restabilirea credinței în statul de drept și angajamentul reînnoit față de standardele de justiție ale UE. Această opțiune radicală ar trebui să fie luată în considerare pentru a aborda abuzurile din trecut.”
Vă prezentăm în continuare articolul complet din EUREPORTER:
”România nu face adeseori titlurile internaționale, iar în ultimii ani, de obicei, au fost binevenite proteste care au atras atenție trecătoare și globală. În săptămâna trecută, lumina reflectoarelor sa întors în România, în timp ce protestele au început din nou cu privire la unitatea anticorupție a țării. Comentatorii internaționali au condamnat pe bună dreptate ceea ce părea a fi o abordare greoaie a poliției în ceea ce privește protestatarii – scrie Doug Henderson.
Dar cât de mult înțelegem protestele și natura campaniei anticorupție a României? Nimeni nu pune la îndoială necesitatea ca România și Bulgaria să facă față corupției. Într-adevăr, Uniunea Europeană a plasat ambele țări sub supraveghere specială (un mecanism de cooperare și verificare – CVM) atunci când au aderat la UE și acestea rămân în vigoare după 11 ani. Este clar că comunitatea internațională susține necesitatea ca România să abordeze această problemă. Dar am acordat suficientă atenție necesității ca România să respecte statul de drept și drepturile omului în călătoria lor anticorupție?
Temerile sunt în creștere, încât le-am instruit să remedieze o problemă fără a demonstra că comunitatea internațională se îngrijește și de modul în care țara o rezolvă. Am oferit suficient sprijin strategic pentru a încuraja România să adere la normele europene de respectare a drepturilor omului în metodele lor? Am cerut un sistem de justiție echitabil și transparent? Sau le-am spus doar să obțină rezultate?
Clopotele de alarmă au sunat în ultimele luni. Un raport recent scris de Emily Barley, Lisi Biggs-Davison și Chris Alderton și publicat de Due Process și CRCE, arată că România este de departe cel mai grav violator al drepturilor omului în UE.
Cu un total de 272 de încălcări ale drepturilor omului constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din 2014 până în 2017, România a avut peste 100 de hotărâri împotriva ei decât cea mai gravă țară din UE. Raportul Procesului de Justiție explică faptul că marea majoritate a încălcărilor din România au fost în conformitate cu articolele 3 și 6 din CEDO (238 din 272). În ceea ce privește tratamentul inuman sau degradant, România se situează cu consecvență în spatele doar a Rusiei în cadrul Consiliului Europei. Pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, cei mai răi infractori dintre cei 47 de membri ai Consiliului Europei sunt Rusia și Turcia.
Condițiile penitenciarelor reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră în România, raportul Procesului Due, subliniind cele 104 încălcări constatate în România de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru tratamentul inuman sau degradant, majoritatea care a avut loc în detenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în mod constant că închisorile din România sunt supraaglomerate, cu un spațiu cu mult mai mic decât minimul legal cerut pe persoană. Raportul spune: „În România, caz după caz a adus la lumină conditiile de detenție dezgustătoare; cu infestări de bug-uri pat și paraziți, facilități de spălare inadecvate pentru deținuți și celulele murdare, reci, umede fiind normele. „
Condițiile din locurile de detenție au fost examinate în ultimele zile după moartea șocantă a fostului judecător Stan Mustata.
El a fost condamnat la o sentință de opt ani și jumătate în închisoarea Jilava după ce a fost condamnat pentru luarea de mită. Avocatul său, Lorette Luca, a vorbit despre tratamentul inuman pe care l-a primit în ciuda faptului că avea probleme renale grave și că a suferit dializă. A fost închis în mijlocul nopții, de la o închisoare la alta, în timp ce a vărsat.
El a murit mai târziu de un atac de cord la spitalul civil Carol Davila din București, iar spitalul a notificat procurorii despre moartea sa, deoarece preocupările legate de tratamentul anterior au fost atât de grave. Cazul Mustata ia determinat pe ministrul român al Justiției, Tudorel Toader, să ordone anchete în trei închisori românești: Rahova, Jilava și Giurgiu. Lorette Luca a declarat că va depune o plângere împotriva administratorului închisorii Jilava.
Preocupările legate de sistemul juridic românesc încep cu mult înainte ca cineva să ajungă la închisoare. În ultimele luni a ieșit la iveală faptul că au fost semnate protocoale între Serviciul Român de Informații (SRI) și Curtea Supremă de Justiție și Casație, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii și Asociația Avocaților Avocaților. Acest lucru a subminat grav credința în sistemul justiției din România, ridicând întrebări despre drepturile omului și proprietatea constituțională. Aceste protocoale dezvăluie un conflict alarmant de interese. De exemplu, protocolul dintre Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), organismul responsabil cu reglementarea activității judecătorilor și procurorilor, înseamnă că există o relație ascunsă care ar putea conduce CSM și judecătorii pe care îi numește să favorizeze interesele serviciile de informații și partenerii lor de la notorietatea Anticorupție a României (DNA). Aceste temeri sunt înrăutățite doar de faptul că există rate de condamnare de peste 90% în cazurile afectate. Se susține, de asemenea, că protocoalele sunt folosite pentru a ocoli garanțiile constituționale în colectarea probelor.
Presiunea asupra sistemului judiciar este o altă sursă de îngrijorare.
Marius Iacob, prim-adjunct al șefului Direcției Anticorupție (ADN), a făcut publică că ADN-ul se ocupă de 300 de dosare privind magistrații, iar un dosar poate include doi sau trei magistrați. Aceasta înseamnă că acei magistrați sunt vulnerabili la a fi influențați sau șantajați. Este probabil ca un magistrat să se ocupe de zece cazuri ADN pe an și astfel potențialul de abuz juridic este vast.
Frica este că ar putea exista mii de oameni în închisoare a căror convingere a fost rezultatul unor urmăriri motivate sau politice motivate, relații ascunse între diferiții piloni ai justiției românești și presiuni asupra sistemului judiciar. După ce s-au confruntat cu potențiale încălcări la fiecare pas al călătoriei lor prin sistemul justiției, este clar că acești oameni se termină apoi în condiții de detenție îngrozitoare.
- Care ar putea fi o soluție la această situație?
O opțiune pe masă este o amnistie pentru infracțiunile non-violente, permițând, în esență, apăsarea unui buton „resetare” pentru a permite restabilirea credinței în statul de drept și angajamentul reînnoit față de standardele de justiție ale UE. Această opțiune radicală ar trebui să fie luată în considerare pentru a aborda abuzurile din trecut. În plus, România, susținută și asumată în mod corespunzător de către comunitatea internațională, ar trebui să privească în viitor prin asigurarea independenței sistemului judiciar și a respectării corespunzătoare a standardelor europene de diferitele aripi ale sistemului justiției, de la serviciile de informații la procurori închisori.”
Citeste articolul integral accesând link-ul de mai jos:
