„Am observat, atât în viața reală, dar mai ales în mediul online, existența unei categorii de indivizi care se proclamă mari apărători ai democrației, ai libertății, ai valorilor europene și ai tuturor principiilor frumoase pe care le-au învățat, probabil, pe de rost”, scrie cotidianulhd.ro, sub semnătura Cristinei Lăpădătoni.
„O categorie de neomarxiști, globaliști autoproclamați și europeni de serviciu care, dacă ar putea, s-ar răstigni singuri pe crucea democrației europene, numai să ne demonstreze cât de liberi și independenți sunt. Bine, cu răstignirea e mai complicat, că mulți dintre ei au renunțat de mult la Dumnezeu. Dar pentru Bruxelles sunt dispuși la orice sacrificiu. Mai ales la sacrificarea propriei gândiri.
Sunt atât de liberi, încât par să aibă nevoie de aprobare inclusiv pentru a gândi. În mediul online sunt de-a dreptul spectaculoși. E suficient să apară o postare despre Xi Jinping, Vladimir Putin sau Donald Trump și începe concertul. Nu contează ce scrie în postare. Nu contează dacă este o informație, o observație, o analiză sau o experiență personală. A apărut Putin? Lătrat! A apărut Trump? Lătrat!A apărut Xi Jinping? Lătrat internațional, cu ecou până la Bruxelles! Exact ca niște câini care latră la lună. Numai că luna nu le-a făcut nimic, iar ei habar n-au de ce latră. Parcă ar funcționa după un regulament nescris: orice este în afara discursului european oficial trebuie condamnat preventiv.
Și culmea ironiei este că tocmai acești oameni ne țin lecții despre libertatea de exprimare! Mă întreb câți dintre acești mari revoluționari ai tastaturii ar avea curajul să critice public, cu nume, instituțiile de care depind profesional. Câți ar îndrăzni să conteste o decizie politică venită de la Bruxelles dacă ar ști că o asemenea poziție le-ar putea afecta funcția, promovarea, relațiile sau privilegiile?
Nu susțin că fiecare bugetar, sau fiecare influencer gândește la comandă. Dar mă întreb cât de liber este omul care își cântărește fiecare opinie în funcție de consecințele profesionale. Și cât de sinceră este iubirea aceea necondiționată pentru Europa atunci când nu îți permiți să-i vezi defectele? Pentru că, dragii mei, a iubi Europa nu înseamnă a te pune în genunchi în fața Comisiei Europene! Europa nu este proprietatea Ursulei von der Leyen! Europa nu este proprietatea Comisiei Europene! Europa nu este proprietatea unei generații de politicieni care se comportă de parcă ar fi primit continentul prin testament! Europa este și a românilor care au dreptul să întrebe unde se duc banii lor!
Și acum să discutăm puțin despre lucrurile pe care acești europeni de serviciu preferă să le ocolească. Să discutăm despre PHIZER! Despre contractele de miliarde de euro pentru vaccinurile împotriva COVID-19. Despre mesajele dintre Ursula von der Leyen și conducerea Pfizer. Despre faptul că a fost nevoie de intervenția justiției europene pentru a sancționa refuzul Comisiei de a explica în mod credibil de ce nu poate pune la dispoziția presei acele mesaje.Unde este transparența pe care ne-o predicați dimineața, la prânz și seara? Unde sunt explicațiile complete? De ce trebuie cetățeanul european să se lupte pentru a afla cum au fost negociate contracte de asemenea dimensiuni? Nu afirm că existența unor nereguli de transparență dovedește îmbogățirea personală a cuiva. Dar tocmai pentru că sunt bani publici, orice suspiciune trebuie lămurită, nu îngropată sub discursuri despre solidaritatea europeană. Și unde sunt marii apărători ai transparenței atunci când întrebările incomode sunt adresate propriilor conducători? Au rămas fără internet? Li s-a terminat bateria la trotinetă? Sau libertatea lor de exprimare funcționează numai atunci când trebuie criticat Putin?
Să discutăm și despre Ucraina! România are spitale cu probleme, școli care necesită investiții, infrastructură incompletă, oameni care trăiesc în sărăcie și contribuabili care suportă o presiune fiscală tot mai greu de dus. Și, în tot acest timp, românului i se cere solidaritate, contribuție, sacrificiu și înțelegere. Eu nu contest dreptul Ucrainei de a fi sprijinită și nici necesitatea de a discuta securitatea Europei. Eu întreb altceva: CINE STABILEȘTE LIMITA SACRIFICIULUI ROMÂNIEI? Cine explică românilor cât costă acest sprijin, ce parte reprezintă ajutor direct, ce parte este rambursată sau finanțată european și ce beneficii concrete are România? Cine stabilește ce ne permitem și ce nu ne permitem? De când a devenit o rușine să întrebi dacă propriul stat își poate îndeplini obligațiile față de cetățenii săi? Și de când întrebarea „Dar pentru români când?” este tratată drept un atentat la valorile europene?
Să discutăm și despre Rheinmetall și miliardele pentru înarmare! România a încheiat, recent, contracte de aproximativ 5,7 miliarde de euro cu Rheinmetall, în cadrul programului european SAFE. Ni se prezintă aceste achiziții drept modernizare, securitate și investiții în industria națională.
Foarte bine! Atunci să vedem, cu documentele pe masă, cât costă fiecare echipament, cât vom plăti în total prin finanțare și dobânzi, ce tehnologie primim, cât se produce efectiv în România și ce capacități militare câștigăm. Să ne explice specialiștii independenți cât de bine răspund aceste echipamente amenințărilor actuale, inclusiv războiului cu drone. Pentru că un contract de miliarde nu devine automat o afacere bună numai fiindcă poartă ștampila unui program european!
Și nu, faptul că cineva pune aceste întrebări nu îl transformă automat în agent al Moscovei! Dar aici apare adevărata problemă. Pentru acești mari apărători ai democrației, libertatea de exprimare pare să fie un drept rezervat exclusiv celor care sunt de acord cu ei. Dacă îl critici pe Putin, ești democrat. Dacă îl critici pe Trump, ești progresist. Dacă îl critici pe Xi Jinping, ești apărătorul lumii libere. Dar dacă o critici pe Ursula von der Leyen, dacă întrebi despre contractele europene, dacă vorbești despre costurile politicilor de la Bruxelles, brusc devii suspect! Ești extremist, ești propagandist, ești prorus, ești antioccidental!
Măi, oameni buni! VOI VĂ AUZIȚI CÂND VORBIȚI DESPRE LIBERTATE? Cum poți să te declari independent când accepți o singură direcție de gândire? Cum poți să te declari democrat când nu suporți contradicția? Cum poți să te declari european când confunzi Europa cu niște funcționari și politicieni vremelnici? Și cum poți să pretinzi că ești un om liber când ai transformat conformismul într-o virtute? Nu trebuie să-l iubești pe Putin ca să critici Bruxelles-ul. Nu trebuie să fii comunist ca să recunoști realizările tehnologice și economice ale Chinei. Nu trebuie să fii american ca să observi o decizie bună a lui Donald Trump. Și nu trebuie să urăști Europa ca să-i critici conducerea! Este atât de simplu, încât mă îngrozesc când văd câți oameni pretind că nu înțeleg. Iar celor care nu îndrăznesc să spună public ceea ce gândesc le transmit ceva foarte simplu: nu vă cer să vă riscați locurile de muncă. Nu vă cer să vă pierdeți funcțiile, avantajele sau confortul. Dar măcar nu mai pozați în mari luptători pentru libertate! Dacă nu aveți curaj să criticați puterea de care depindeți, este alegerea voastră. Dacă preferați să tăceți, tăceți. Stați în pătrățica voastră, păstrați-vă privilegiile și bucurați-vă de liniște. Dar nu mai veniți să le țineți lecții de independență celor care își asumă public propriile opinii! Și, mai ales, NU MAI CONFUNDAȚI LIBERTATEA CU PERMISIUNEA DE A REPETA CEEA CE SPUNE PUTEREA! Mulți dintre voi manifestați o asemenea intoleranță față de orice opinie diferită, încât, dacă ar depinde de voi, ați introduce aprobarea prealabilă pentru fiecare postare de Facebook. În numele democrației europene, evident, nu?
Și încă ceva. Eu nu am nevoie să-mi spună Bruxelles-ul pe cine am voie să admir, pe cine am voie să critic și despre ce țară am voie să scriu. Pot să admir un lucru din China și să critic altul. Pot să recunosc o realizare a Rusiei fără să justific războiul. Pot să fiu de acord cu o decizie a lui Trump și să-i contest alta. Și pot să iubesc Europa fără să mă închin la fotografia Ursulei von der Leyen. Asta înseamnă să gândești cu propriul cap! Iar dacă pentru voi libertatea înseamnă să aplaudați permanent puterea, măcar aveți decența să nu mai pretindeți că sunteți niște spirite independente! Nu sunteți!
Și închei cu o întrebare pentru toți europenii aceștia de serviciu: DACĂ MÂINE BRUXELLES-UL AR LUA O DECIZIE CARE V-AR AFECTA DIRECT ȘIGRAV VIAȚA, AȚI AVEA CURAJUL SĂ SPUNEȚI PUBLIC CĂ ESTE GREȘITĂ? Sau ați aplauda-o și pe aceea, doar ca să nu vă pierdeți locul în cor? Că, vedeți voi, între un om liber și unul care doar se declară liber există o diferență fundamentală. Primul are convingeri. Al doilea așteaptă instrucțiuni!
Hai, v-am pupat!
Și nu uitați: Bruxelles-ul este un centru administrativ și politic. Nu este nici Dumnezeu, nici proprietarul conștiinței voastre!
Și da, știu, iar am scris un text lung, în loc să vă pun doar o fotografie cu Ursula von der Leyen, la care să vă închinați liniștiți și disciplinați, așa cum vă place vouă”, scrie sursa citată.





