„Din ce în ce mai mulți analiști susțin sau insinuează ideea că, odată eliberat din poziția sa de primar al municipiului Timișoara, Dominic Fritz ar fi tentat să candideze pentru alegerile prezidențiale. Aparent, avem de-a face cu un scenariu extrem de hazardat. Pe de altă parte, la o analiză mai atentă, observăm că el stă în picioare. În picioare interne, dar și în picioare externe”, scrie, pe corect-news.ro, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu.
„Până la alegerile prezidențiale, Dominic Fritz are timpul necesar și capacitatea de a-și construi un profil de lider național, pornind tot de la primăria unui mare oraș, în direcția trasată de Traian Băsescu, de Klaus Iohannis și de Nicușor Dan. Nu întâmplător, acesta, în ultimele zile, aparent furibund după promulgarea legii care îl declară incompatibil pentru Primărie, afirmă că nu se lasă și se va bate până la capăt pentru obiectivele USR, după ce tocmai partidul l-a confirmat în unanimitate în poziția de președinte. Și tot nu mi se pare întâmplător că, în aceeași ultimă perioadă, Dominic Fritz insistă asupra obiectivului pe care îl are USR de a câștiga, la viitoarele alegeri locale, cel puțin 100 de primării. O excepțională bază electorală pentru un eventual examen prezidențial. Și, de asemenea, nu este deloc o întâmplare faptul că, în ultimele declarații pe care le-a făcut, el a început să-și ia distanță de Nicușor Dan, bătându-i acestuia obrazul pentru lipsa de loialitate prin care a promulgat legea.
În plan intern, Dominic Fritz nu pornește deloc de la zero. El are o bază electorală, nu pentru partid, ci pe persoană fizică, plasată între 15 și 20%, care i-ar putea asigura un start bun pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Cu atât mai mult cu cât electoratul său, care va fi în creștere, se va canibaliza cu electoratul lui Nicușor Dan, aflat în descreștere. Are, teoretic, o șansă reală, așadar, de a ajunge în turul doi, unde se va confrunta cu George Simion. În acest punct intervine factorul intern în conjuncție cu factorul extern.
Nu există nici cea mai mică îndoială că Dominic Fritz se bucură de susținere directă sau solidă din partea „statului subteran”, căruia, pe parcursul guvernării USR alături de alte partide, i-a făcut mari servicii și i-a îndeplinit fără ezitare poruncile. Tot în ceea ce privește susținerea factorului intern, trebuie să menționăm mediul de afaceri cu capital extern, din ce în ce mai puternic, care acționează în România. Iar la acest capitol nimeni nu se poate îndoi că Germania ocupă principala poziție. Și tot nu există niciun fel de îndoială că acest capital german din România, împins de la spate de cea mai puternică mașinărie economică și politică din Europa, cea a Berlinului, se va transforma și într-o eficientă mașinărie electorală. Exact cum s-a întâmplat și atunci când a câștigat Klaus Iohannis.
O întâlnire în turul doi cu George Simion ar conduce la repetarea scenariului pe care l-am mai văzut. La o coalizare a partidelor progresiste, de stânga, neomarxiste, eventual cu susținerea imperiului Soroș, dacă între timp Trezoreria americană nu îl va dinamita, o coalizare împotriva unui lider anatemizat în mod răuvoitor, dar eficient, drept extremist, anti-european, anti-NATO și pro-rus. Și, desigur, în aceste condiții ar putea fi utilizată din plin și mașinăria adeseori trucată a voturilor din străinătate.
Prin urmare, un asemenea scenariu nu este atât de fantezist cum pare la prima vedere. Marele obstacol însă, în ceea ce îl privește, este de natură juridică, întrucât, până una alta, Dominic Fritz are interdicție de a candida într-o demnitate publică până în 2030. Iar din urmă vin alte dosare grele, unul dintre acestea fiind generat de falsificarea declarațiilor sale de avere. La pachet cu declarațiile consoartei de cetățenie chineză”, spune SRS.
Şi jurnalistul George Scarlat scrie, pe Facebook: „BND vrea să-l pună pe Fritz președinte în România. Acronimul BND vine de la Bundesnachrichtendienst, adică Serviciul Federal de Informații, adică spionajul german. Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ); unul dintre ziarele germane de mare tiraj, a publicat un amplu articol de susținere pentru Dominic Fritz, primarul Timișoarei, care va fi eliberat din funcție ca urmare a conflictului de interese, după ce CCR a declarat constituțional amendamentul care îl viza, din Legea integrități.
Narațiunea, relatată în exclusivitate din perspectiva lui Fritz, nu urmărește neapărat exercitarea de presiuni asupra României pentru a face ceva care să salveze funcția de primar a lui Fritz.
Nemții știu și ei că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Decidenții români sunt destul de îndârjiți și nu au dat înapoi nici sub amenințarea că se vor tăia 770 milioane euro din finanțările europene pentru România la cererea germanului Manfred Weber, președintele PPE, ca urmare a “amendamentului Fritz”. Cu atât mai puțin “executorii” de la București ai lui Fritz se vor lăsa intimidați de o campanie în presa germană.
În schimb, articolul din FAZ este pentru viitor. Vor să îi facă un profil de candidat prezidențial lui Fritz. Articolul începe cu afirmația despre germanul Fritz “unul dintre cei mai populari oameni din România” se luptă cu corupția și naționaliștii români împreună cu post-comuniștii i-au pus gând rău din acest motiv.
Paragraful din finalul articolului devoalează și intențiile susținătorilor germani ai lui Fritz, sau mai degrabă trasează obiectivul. FAZ încheie articolul susținând, nici mai mult, nici mai puțin, decât că “Mulți români îl văd pe Fritz ca simbol al luptei împotriva rețelelor de interese din politică, justiție și serviciile secrete. Dacă într-adevăr și-ar pierde mandatul de primar, cariera politică a lui Fritz ar putea, paradoxal, să capete un nou impuls. Devenit și cetățean român, Fritz ar putea chiar candida, teoretic, la președinția României”.
Ce vreți mai clar decât atât?
Nu e o problemă pentru candidatura la prezidențiale eliberarea din funcția de primar.
Planul A fusese narațiunea despre primarul de succes.
Nu-i nimic dacă Fritz nu va mai fi primar. Este și Planul B, care constă în mitul germanului integru, care asanează mlaștina corupției din România, după cum ne învață FAZ.
Din Planul A în Planul B se reportează faptul că Fritz a trecut prin testul votului uninominal. A fost ales de două ori la rând primarul Timișoarei.
Planul B poate chiar este superior Planului A, pentru că se bazează și pe victimizarea lui Fritz. Experiența arată că victimizarea în politică poate aduce un bonus și de 10% beneficiarului, dacă este gestionată cum trebuie.
Planul BND nu este chiar așa de fantasmagoric cum pare. Ținta este ca Fritz să intre în turul 2 împotriva candidatului suveranist. Teoretic șanse ar fi, trebuie doar polarizat electoratul “reformist” în jurul Frițului. Nicușor Dan e prăbușit în privința încrederii populației. Are abia jumătate din cât aveau ceilalți președinți ai României înaintea lui, după un an de mandat, iar Bolojan pare pe făraș. Odată intrat în turul 2, strategii BND speră că Fritz va beneficia de un val de genul “Toți împotriva extremismului” și problema se va rezolva de la sine.
O parte consistentă din articolul din FAZ de lansat candidatura la prezidențiale a lui Fritz este “dedicată” președintelui României, Nicușor Dan. Cotidianul german insinuează că Nicușor Dan ar fi fost implicat în “execuția” lui Fritz și susține că Nicușor Dan și-ar fi dezamăgit electoratul, dovedindu-se omul vechilor partide.
FAZ încearcă să mute electoratul “reformist”, sau dacă vreți, “trotinetist”, de la Nicușor Dan la Fritz.
În spațiul românesc este prezent site-ul DW (Deutsche Welle), finanțat de statul german. De o bună bucată de vreme DW se străduiește să îl demoleze pe Nicușor Dan, mai ales în privința politicii sale externe. Pentru europrogresistul DW dracul pe pământ nu mai este George Simion, ci Nicușor Dan, pentru care a făcut o adevărată obsesie. E de înțeles. La turul 1 fiecare pescuiește în balta proprie, nu stă să arunce undița și în balta vecinilor.
Germania este un colos în Europa și nu prea mai are cine să o echilibreze, după ce Marea Britanie a părăsit UE și Franța a fost aruncată în haos de fanteziile macroniste. Mai rău pentru noi este că americanii ne-au cam lăsat în plata Domnului, să ne descurcăm cum om putea, ei având treburi presante prin alte părți de lume.
Germania ar avea, așadar, câmp deschis în România.
Colosul german are capacitatea să facă multe, dacă ar avea interes. De exemplu Ursula ne putea băga cu pixul în categoria “junk/gunoi”. Pur și simplu punea purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene să anunțe declanșarea procedurii de deficit bugetar excesiv împotriva României, iar agențiile internaționale ar fi retrogradat automat ratingul României.
Apropo, ultimul guvern Silvio Berlusconi a fost doborât printr-o cabală în spatele căreia s-a aflat cancelarul german de atunci, Angela Merkel.
De această dată nemții nu au vrut să omoare găina cu ouă de aur din România, pentru că unde mai găseau ei proștii care să se împrumute pentru a cumpăra de la o singură firmă germană armament inutil de 6 miliarde euro?
Însă dacă Bolojan, Nicușor, sau cine va mai fi la putere în momentul alegerilor prezidențiale ar sta în calea candidaturii Fritului, i-aș vedea pe nemți aplicându-ne metoda “Berlusconi”.
Am emis ipoteza că BND este la butoane în ce privește operațiunea din România nu doar din cauza concluziilor care se trag din profilul lui Fritz și traseul său profesional , dar și ca urmare a orchestrării campaniei din presa germană.
Presa germană este în întregime controlată de BND și asta nu o spun eu, ci un om din interior, care a lucrat ani de zile în redacția FAZ.
Este vorba despre despre ziaristul Udo Ulfkotte, care a dezvăluit mecanismul de control a presei germane în volumul său “Gekaufte Journalisten/Ziariști cumpărați. Cum controlează politicienii, serviciile de informații și marea finanță mass-media din Germania”.
Udo Ufkotte, mort de infarct la numai 57 de ani, după trei ani de la publicarea volumului său, a făcut și dezvăluiri savuroase. Angela Merkel avea alegeri federale și în Germania subiectele europene au o pondere însemnată în campaniile electorale. Pentru că Merkel nu dorea să fie deranjată în campanie cu întrebări despre aderarea la UE a Bulgariei și României, considerate nepregătite, presa germană a primit prin BND ordin de la cancelaria federală să scrie că “Bulgarii sunt prusacii Balcanilor!”
Păcatul originar al presei “libere”germane a fost că s-a înființat “cu voie de la poliție”, ca să îl parafrazăm pe Caragiale. Toate publicațiile germane după 1945 au putut apărea doar cu autorizație de la comandamentul aliat de ocupație . Așa a fost cazul cu Die Zeit, Der Spiegel, Editura Axel Springer etc. Verificările de securitate în vederea eliberării avizelor le efectua CIA. După proclamarea în 1949 a R. F. a Germaniei, nu a mai fost nevoie oficial de avize, dar verificările și controlul au continuat. Americanii au cooptat apoi în această activitate și Organizația Gehlen, cum se numea BND în primii ani, după numele generalului nazist Reinhardt Gehlen, devenit șeful spionajului Germaniei Occidentale.
Timp de decenii BND a supravegheat comunicațiile ziariștilor, telefoane, faxuri, e-mail samd.
Documentele declasificate ale Comisiei Independente de Istorici pentru cercetarea activității BND dovedesc relația strânsă de colaborare dintre presa germană inclusiv FAZ și BND, desfășurată pe mai multe planuri. Unii ziaristi erau informatori ai BND. Alții ziaristi care de fapt erau agenți acoperiți se ocupau să planteze în presă povestile primite de la BND, să lanseze anumite narative politice și să prevină apariția de articole critice la adresa BND. Erau și agenți BND care foloseau acoperirea de ziariști ai FAZ pentru a opera în străinătate, în calitate de corespondenți de presă”.
