Fostul director al SRI, Eduard Hellvig, deplînge, pe X, criza de politicieni autentici în partide, în anul electoral, remarcînd că absența lor e suplinită de vedete de import, cu sclipici și truse de machiaj în dotare, dar care nu au nimic de pierdut în caz de eșec, scrie inpolitics.ro.
„”Max Weber a murit acum un secol, între timp a murit ușor-ușor și ideea lui de politicieni de vocație și profesie. Traseul către aerul rarefiat al politicii are scurtătura cifrelor de notorietate; sunt măsurate nume diverse cu lipici la electorat, urmând ca știința politicii să vină pe parcurs, cum ar veni ca o specializare la locul de muncă. Ideologia este pusă între paranteze, iar omul cu cifre bune devine că are “anvergură politică”. Ideologia vine după. Sau dacă nu vine, nu e bai. Vedeta e transformată în independent susținut de “forțe politice”. Competența candidatului-șampon este tocmai succesul său, oricare ar fi el – în sport, în afaceri, în muzică, în fashion, pe scena teatrului sau pe scena vieții. Star-sistemul nu a fost niciodată mai logic, Weber niciodată mai perimat. Oamenii s-au săturat de “ăștia de-acum”, iar un bling-bling din afara cercului nu are cum să fie mai rău decât ei. Totul e să nu fie dintre “ăștia”. Politica actuală a ajuns să-și devoreze esența și să își inventeze noi capete prin care să scuipe flăcări de bunăstare. Capete noi care să fie iubite de electorat și care să nu semene cu ceva ce a mai fost. “Oamenii noi” nu au însă nimic de pierdut, nicio carieră de apărat, nicio reputație de păstrat. Când spectacolul începe să fie fluierat, își iau trusa de machiaj și își văd de drum. Și ca întotdeauna, rămâne pe “ăștia” să caute soluții.
Cu păcănelele la mare modă, orice nume adună trei fructe identice are șansa lui de a prinde lista. Nici nu este neapărat greșit, exemple care inspiră sunt foarte notorii. Dar ce te faci dacă nu nimerești un Ronald Reagan sau un Volodimir Zelenski?”, mai scrie Hellvig.
