IATA DE CE NE TREBUIE O LEGE A RASPUNDERII MAGISTRATILOR
- Un Judecator de la Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti a arestat o mama pentru ca si-ar fi rapit propriul copil de 2 ani.
Mama arestata il reclama la Iohannis: “Avea luata deja decizia de extradare a mea inainte de a incepe judecata… A adaugat de la sine o acuzatie care sa prevada o pedeapsa mai mare astfel incat sa poata dispune extradarea si arestarea” (Memoriu)
Decizie absolut halucinanta la Curtea de Apel Bucuresti! Judecatorul Adrian Viorel Podar de la Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti a decis arestarea unei mame, care a ales sa fuga din Canada cu cei doii fii ai sai pentru a scapa de violentele barbatului cu care locuia. Incredibil, arestarea Anei Maria Nedelcu (foto) a fost dispusa in data de 13 aprilie 2016, atentie, din oficiu, de judecatorul Adrian Podar si survine dupa ce barbatul de origine dominicana cu care locuia a reclamat-o pe femeie ca a fugit, in 2014, cu copilul pe care il aveau impreuna.
Pentru a putea dispune masura arestarii Anei Maria Nedelcu, judecatorul Adrian Podar este acuzat ca a adaugat “de la sine” pe langa infractiunea de nerespectare a masurilor privind incredintarea minorului, „o alta incadrare juridica a faptelor intr-o infractiune mai grava”, respectiv lipsire de libertate a unui minor.
Totul cu scopul de a indeplini conditia gravitatii pedepsei. Pe langa aceasta, Adrian Podar este acuzat ca „s-a investit din oficiu cu cererea de arestare in vederea extradarii fara a fi investit de catre procuror cu o asemenea cerere”.
Culmea, pana si procurorul de la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti contesta masura arestarii Anei Maria Nedelcu si vine sa evidentieze actiunile judecatorului Podar: “Avand in vedere faptul ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nu a solicitat arestarea provizorie a persoanei extradabile Nedelcu Ana Maria, apreciindu-se ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luare masurii arestarii provizorii si pentru admiterea cererii de extradare, raportat la infractiunea corespondenta din legislatia penala romana, impotriva incheierii pronuntata de CAB s-a formulat contestatie”.
Memoriu la Klaus Iohannis
Luata pe sus de politisti in 13 aprilie 2016 si dusa in arest preventiv pentru a fi pus in executare mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii nr. 2 (facsimil) dispus de judecatorul CAB Adrian Podar, Ana Maria Nedelcu a decis sa se adreseze, prin avocat, Presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, pentru a reclama faptul ca, in calitate de cetatean roman, este supusa de autoritati unor abuzuri, fiindu-i incalcate drepturile, atat ei, cat si copiilor ei.
Drama Anei Maria Nedelcu a inceput in 23 martie 2016, cand judecatorii canadieni au cerut, in baza acuzatiilor aduse de tatal minorului, ca femeia de nationalitate romana si canadiana sa fie extradata in Canada, fiind acuzata de savarsirea infractiunii de rapire cu incalcarea unui ordin de custodie, fapta prevazuta de art.281 alin.1 din Codul penal canadian si pedepsita cu inchisoare de pana la 10 ani. In legislatia penala romana, fapta de care Ana Maria Nedelcu este acuzata are corespondent in art. 379 alin.1 din Codul penal, infractiunea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la o luna la 3 luni sau amenda.
In baza solicitarii venite din partea autoritatilor canadiene, procurorii de la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti au sesizat Curtea de Apel Bucuresti, in vederea aprecierii asupra luarii masurii arestarii provizorii a Anei Maria Nedelcu si continuare procedurilor de solutionare a cererii de extradare.
Tehnic, aprecierea asupra luarii masurii arestarii provizorii era doar o formalitate, nefiind admisibila intrucat nu era indeplinita conditia gravitatii pedepsei prevazuta in art 26 din legea 302/2004, care prevede ca “Extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a judecatii, pentru fapte a caror savarsire atrage potrivit legislatiei statului solicitant si legii romane o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an, iar in vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de cel putin 4 luni”.
Ajunsa la Curtea de Apel Bucuresti cauza nr. 2559/2/2016/A1 repartizata judecatorului Adrian Viorel Podar avand ca obiect “extradare pasiva-luare masura preventiva” a luat o turnura neasteptata si unica in Romania.
Judecatorul Podar a decis arestarea Anei Maria Nedelcu hotarand de la sine ca pe langa infractiunea de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, sa adauge de la sine o alta incadrarea juridica a faptelor intr-o infractiune mai grava pentru a fi indeplinita conditia gravitatii pedepsei, respectiv infractiunea de lipsire de libertate a unui minor.
Iata ce se precizeaza in Memoriul transmis de Ana Maria Nedelcu Presedintelui Klaus Iohannis:
“S-a apreciat ca faptele mentionate in cererea de extradare de catre autoritatiile canadiene are echivalent in legea penala romana in art 379 Cod Penal, respectiv nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, fapte pentru care pedeapsa este de pana la 3 luni inchisoare si astfel nu este indeplinita conditia gravitatii pedepsei prevazuta in art 26 din legea 302/2004.”
La inceputul sedintei de judecata judecatorul cauzei luand act de pozitia Parchetului a inteles sa adauge de la sine o alta incadrare juridica a faptelor intr-o infractiune mai grava, pentru ca astfel sa fie indeplinita conditia gravitatii pedepsei.
De asemenea judecatorul s-a investit din oficiu cu cererea de arestare in vederea extradarii fara a fi investit de catre procuror cu o asemenea cerere.
Aceasta atitudine a judecatorului arata ca avea luata deja decizia de extradare a mea inainte de a incepe judecata.
O sa va prezint in detaliu si alte aspecte legate de aceasta procedura.
Inteleg sa va informez asupra acestor aspecte deoarece am convingerea ca este vorba de o decizie politica, poate o decizie luata din alte interese obscure, si in aceste conditii fiind vorba de o situatie juridica intre state doar excelenta voastra veti avea puterea si curajul de a cere institutiilor statului sa trateze cazul meu cu obiectivitate, pe baza de norme legale fara alte influente politice sau de orice alta natura ar fi ele.
Afirm abuzul si incalcarea drepturilor mele constitutionale raportat la urmatoarele aspecte:
Judecatorul a dispus arestarea mea retinand incadrarea infractiunilor potrivit legii penale romane ca infractiunea de lipsire de libertate a unui minor cu referire la art 201, si nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului desi procurorul in cererea inaintata Curtii de Apel Bucuresti a calificat juridic fapta potrivit legii penale romane in infractiunea prevazuta de art 379 Cp, respectiv nerespectarea masurii privind incredintarea minorului.
Judecatorul a preluat astfel o acuzatie pentru care Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nu a sesizat instanta.
Se observa ca legea speciala in materie (Legea 302/2004) desemneaza ca unica autoritate careia ii revine competenta sa inainteze cererea de extradare (implicit cererea de arestare in vederea extradarii) pentru situatia in care o persoana este solicitata la extradare in vederea urmaririi penale NUMAI PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI. Ca atare numai aceasta institutie putea sa efectueze procedura verificarii regularitatii cererii de extradare si avea competenta de a califica fapta potrivit legii penale romane, in cauza de fata Parchetul a calificat fapta ca infractiune prevazuta de art 397 Cp pentru care pedeapsa prevazuta de lege este de la 1 la 3 luni sau amenda.
Ca atare Parchetul a aratat ca nu este intrunita cerinta prevazuta de art 26 din Legea 302/2004 privind gravitatea pedepsei ce trebuia sa fie de minim 1 an, eu fiind solicitata de autoritatiile canadiene in vederea urmaririi penale. Pentru aceasta ipoteza (urmarirea penala a persoanei) solicitata la extradare legea prevede ca unica autoritate interna competenta Parchetul de pe langa Curtea de Apel – si nu judecatorul din cadrul Curtii de Apel.
Am constatat cu stupoare ca judecatorul (Viorel Adrian Podar) a adaugat de la sine o acuzatie care sa prevada o pedeapsa mai mare astfel incat sa poata dispune extradarea si arestarea.
Judecatorul nu avea competenta potrivit legii sa adauge de la sine o acuzatie pe care nu o gasim in adresa Parchetului.
De mentionat ca judecatorul cu ocazia dezbaterilor a pus in discutie extinderea acuzatiilor pentru infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal. Verificand mandatul de arestare se observa ca se mentioneaza incadrarea juridica a faptei cu referire la art 201 alin 3 lit b (Extras din mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii nr. 2 emis la 13.04.2016 – paragraf 4: „Fapta retinuta are corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infrcatiunii de nerespectarea masurilor privind incredintarea minorilor, prevazuta de art 379 alin 1 din Codul penal si pedepsita cu inchisoarea de la o luna la 3 luni sau cu amenda si lipsire de libertate in mod ilegal prev de art 201 alin 3 lit b din Codul penal si pedepsita cu inchisoarea de la 3 ani la 10 ani.”).
De asemenea se observa in mandat ca judecatorul face referire la cererea de arestare formulata de Parchet privind cererea de arestare provizorie (Extras din mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii nr. 2 emis la 13.04.2016 – paragraf 2: „Avand in vedere sesizarea Parchetului … privind cererea de arestare provizorie …”)
Aceasta mentiune este FALSA deoarece in lucrarile dosarului nu exista o asemenea cerere formulata de Parchet.
Dimpotriva atat in lucrarile scrise cat si in expunerea orala in sala de judecata procurorul a afirmat ca nu se impune arestarea persoanei pentru considerentul ca cererea de extradare nu poate fi primita intrucat nu este indeplinita cerinta gravitatii pedepsei prevazuta de art 26 din Lege si de asemenea nu se impune arestarea raportat la comportamentul procesual al subsemnatei.
Or daca verificam incadrarea juridica mentionata de judecator in mandatul de arestare observam ca articolul de lege in baza caruia am fost arestata prevede infractiunea de:
Art. 201 – Noul Cod Penal. Intreruperea cursului sarcinii. Agresiuni asupra fatului.”
Ana Mara Nedelcu sustine in memoriul sau ca i-a solicitat judecatorului Adrian Podar sa respinga solicitarea autoritatilor canadiene motivand ca acestea nu au depus documentele prevazute de lege pentru a indeplini cerintele de regularitate:
“Identitatea mea este alta decat cea mentioonata in actele trimise de autoritatiile canadiene. Ma numesc Nedelcu Ana Maria. Sub acest nume figurez in actele de stare civila , nu ma numesc Mustetea asa cum se arata in actele transmise de autoritatiile canadiene.
Nu mi-a fost inmanat nici un document cu privire la aceasta procedura de extradare.
Nu am primit certificatul prevazut in anexele la Legea 302/2004 conform modificarilor aduse prin legea 300/2013, ori aceasta cerinta de inmanare a certificatului era prevazuta sub sanctiunea nulitatii formelor de extradare si implicit facea de neprimit cererea de luare a unei masuri preventive aferenta cererii de extradare.
Nu a fost respectata astfel cerinta predarii catre subsemnata a caii de parcurs prevazuta in DECIZIA-CADRU A CONSILIULUI 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre precum si DIRECTIVA 2012/13/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale a unei persoane supusa unui mandat de arestare.
Nu a fost depusa documenattia prevazuta in art 38 din legea 302/2004 respectiv:
-Nu s-a depus actul de acuzare (rechizitoriul), declaratia procurorului de caz neindeplinind cerinta prevazuta de legea speciala.
-Nu au fost depuse documentele autentice care sa contina cerintele speciale impuse de obligatia statului care cere extradarea unui cetatean roman privind garantarea reintoarcerii mele in Romania pentru executarea pedepsei, in situatia in care se va decide condamnarea mea.
-La dosar a fost depus doar denuntul formulat la 10 iulie 2014 impotriva mea, ordinul de arestare emis in aceasi zi de 10 iulie 2014 si doua declaratii.
-Dupa cum se observa aceste documente inaintate Curtii de Apel Bucuresti nu se regasec intre documentele specificate de textul de lege ca fiind obligatorii pentru a trece de controlul de regularitate.
Fata de aceste aspecte nu pot decat sa interpretez ca nu am avut parte de o judecata bazata pe lege, bazata pe norme legale, bazata pe obiectivitate si impartialitate ci am fost supusa unei proceduri formale care sa dea doar aparenta unui act de judecata.
Socotesc ca decizia judecatorului a fost luata inainte de a incepe sedinta de judecata, in sensul de a fi dispusa extradarea mea si arestarea mea indiferent de apararile pe care mi le faceam, indiferent de prevederile legale in materie.
In acest context apreciez ca am fost supusa la un abuz grav din partea judecatorului ce a judecat la termenul de judecata din 13 aprilie 2014.
Pentru aceste motive inteleg sa reclam incalcarea drepturilor mele constitutionale. Data fiind conjuctura grava in care ma gasesc eu si familia mea ma adresez dumneavoastra cu rugamintea de a mijloci fata de institutiile de resort pentru ca procedura de extradare initiata de autoritatiile canadiene sa urmeze un curs legal”.sursa:luju.ro
