Rivalitatea în creştere dintre China şi SUA a depăşit în 2021 conflictele economice şi geopolitice şi a frizat de-a dreptul confruntarea ideologică, cu definiţii opuse despre democraţie şi reproşuri reciproce în privinţa modelelor politice ale celor două ţări.
Această dispută a devenit evidentă odată cu boicotul diplomatic american al viitoarelor Jocuri Olimpice de Iarnă de la Beijing din 2022 sau cu „Summitul pentru Democraţie”, organizat de Washington în această lună cu scopul de „a face faţă ameninţărilor cu care se confruntă naţiunile libere”, aminteşte EFE preluată de Agerpres.
Tematica summitului şi-a avut originea într-o declaraţie a preşedintelui american Joe Biden care, la scurt timp după sosirea la Casa Albă, a declarat: „Democraţia nu este accidentală. Trebuie s-o apărăm, să luptăm pentru ea, s-o întărim, s-o reînnoim”.
Lista ţărilor invitate – şi, mai ales, a celor absente – a reprezentat o adevărată declaraţie de intenţii. Rusia şi China au fost excluse, în schimb a fost invitat Taiwanul, unul dintre principalele puncte de fricţiune dintre Washington şi Beijing.
În semn de protest, ambasadorii Rusiei şi Chinei s-au plâns înaintea summitului că reuniunea nu va face decât „să alimenteze confruntarea ideologică” şi să genereze „noi linii de divizare”.
Democraţia nu este precum Coca-Cola
Beijingul insistă că şi China este o democraţie – cu un „caracter reprezentativ diferit” de cel al Occidentului -, în pofida faptului că regimul comunist nu permite existenţa mecanismelor independente care să tragă la răspundere puterea.
„Democraţia nu este precum Coca-Cola, care trebuie să aibă acelaşi gust peste tot. China este o democraţie în toată regula”, a susţinut în aprilie ministrul de externe chinez Wang Yi, care a cerut Washingtonului „să respecte” sistemul „ales de poporul chinez”.
În paralel, China insistă asupra faptului că democraţia americană este „în declin”, că este „controlată de plutocraţi” şi că „a dat greş” în a obţine o formă de guvernare „efectivă”.
„Mare parte din neîncrederea care există între China şi SUA provine din apariţia unei concurenţe ideologice. Cele două ţări au valori opuse”, apreciază pentru EFE expertul Tong Zhao de la Universitatea Tsinghua.
Potrivit expertului, această problemă „de fond” nu are o soluţie rapidă: „Ţările occidentale preţuiesc libertatea individuală şi separaţia puterilor în stat, în timp ce sistemul chinez promovează centralizarea în jurul unei autorităţi naţionale”, remarcă expertul chinez.
Răsună tobele unui nou Război Rece
Sosirea democratului Biden la Casa Albă, în ianuarie 2021, nu a atras după sine o calmare a tensiunilor bilaterale, care s-au menţinut, chiar dacă într-o manieră mai sofisticată, după războiul comercial feroce şi schimbările bruşte care au caracterizat mandatul preşedintelui republican Donald Trump (2017-2021).
Ambele state se menţin pe poziţie în ceea ce ele consideră a fi „liniile roşii” ale fiecăruia, iar o dovadă în acest sens a fost schimbul de reproşuri amare din timpul primei întâlniri dintre şefii diplomaţiilor celor două ţări, desfăşurată în martie în statul american Alaska.
Cu acel prilej, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a subliniat că „a avea forţă nu este sinonim cu a avea dreptate” şi a criticat Beijingul că a luat măsuri care „ameninţă ordinea (mondială) bazată pe reguli”.
Cel mai înalt responsabil pentru diplomaţie al Partidului Comunist Chinez, Yang Jiechi, a contraatacat şi a apreciat, într-un discurs incendiar, că „SUA nu se pot adresa Chinei de pe o poziţie de forţă” şi nici nu au dreptul să critice ţara asiatică pentru ambiţiile sale în Marea Chinei de Est, pentru presupusele abuzuri asupra drepturilor omului în regiunea Xinjiang, majoritar musulmană, sau pentru pierderea libertăţilor în Hong Kong.
Beijingul insistă că Washingtonul trebuie „să renunţe la mentalitatea de Război Rece” şi pledează pentru „coexistenţă paşnică”. Însă competiţia ideologică are consecinţe asupra sferelor de influenţă ale celor două ţări, notează EFE.
Andrew Yao, cercetător la centrul de studii Brookings, avertizează că unele guverne din regiune ar putea „opta” pentru apropierea de unele puteri care, precum China, sunt mai puţin înclinate „să predice” asupra idealurilor democratice, aşa cum o fac SUA.
Neîncrederea nu va dispărea
Relaţiile au părut să se mai detensioneze odată cu eliberarea directoarei financiare a Huawei, Meng Wanzhou, care a revenit în China în virtutea unui acord cu autorităţile americane, care ceruseră extrădarea ei din Canada pentru un caz de fraudă. În acelaşi timp, China a eliberat doi canadieni pe care îi condamnase pentru „furt de secrete de stat”.
Această măsură a deschis calea unei noi reuniuni, în Elveţia, între reprezentanţi ai celor două ţări care, la rândul său, a condus la sfâşitul lunii noiembrie la prima întrevedere oficială între Biden şi preşedintele chinez Xi Jinping.
Cei doi lideri s-au întrecut în a face paradă de bune intenţii în timpul unei teleconferinţe de trei ore la care au discutat despre modalităţi de a ţine în frâu rivalitatea dintre cele două ţări pentru a evita ajungerea la un conflict major.
Însă niciunul dintre ei nu a cedat, în special în ceea ce priveşte Taiwanul, insulă revendicată de China şi pe care SUA au promis s-o protejeze; sau în ceea ce priveşte securitatea în regiunea strategică Indo-Pacifică, unde ambele ţări au interese.
„China vrea să-şi apere interesele cu orice preţ, dar nu va intra în niciun război. Nu cred că va invada Taiwanul”, apreciază expertul Jean-Pierre Cabestan, de la Universitatea Bautista din Hong Kong. Totuşi, Cabestan este de părere că un „nou Război Rece a început deja”.
Tong este de acord cu el: „Niciuna (dintre ţări) nu doreşte un conflict militar, însă suspiciunile nu vor dispărea. Şi lupta pentru (impunerea propriului) discurs se va intensifica, iar disputele vor fi din ce în ce mai greu de evitat”.
Sursa: AGERPRES
