În timp ce Uniunea Europeană caută să pună în aplicare rapid noua sa politică de azil, un influent institut apropiat de guvernul austriac propune soluţii pentru a favoriza expulzările, în pofida criticilor unor ONG-uri, informează miercuri AFP, citată de Agerpres.
Cu sediul la Viena, Centrul Internaţional pentru Dezvoltare a Politicilor de Migraţie (ICMPD), cu legături în mediul conservator, este necunoscut marelui public.
Totuşi, acest organism a căpătat o nouă dimensiune odată cu înăsprirea regulilor UE, care a adoptat în 2024 un pact asupra migraţiei pentru a accelera returnările de cetăţeni străini în situaţie ilegală.
Aflată sub presiunea unor state membre, Comisia Europeană a mers mai departe în ultimele luni. Elaborând o listă a „ţărilor sigure”, executivul european vrea să înfiinţeze centre pentru migranţi în afara frontierelor UE şi propune eliminarea obligaţiei de „legătură” cu ţara lor de destinaţie.
„Trenul este în mers, aceasta e clar”, a apreciat într-un interviu pentru AFP Michael Spindelegger, directorul ICMPD, care se declară „optimist” şi vorbeşte despre „progrese”.
Însă mai rămân „etape de depăşit” şi reuşita va depinde de capacitatea UE de a aplica aceste noi măsuri, atenţionează el.
„Dacă cineva nu obţine azil şi cu toate acestea rămâne, acesta este un semnal prost pentru statul de drept, precum şi pentru acceptarea” de imigranţi „de către populaţie”, insistă acest fost vicecancelar conservator, în vârstă de 65 de ani.
Pentru că la ora actuală, mai puţin de 20% dintre deciziile de expulzare produc efecte în cadrul blocului comunitar, o cifră denunţată de o extremă dreapta în plină expansiune pe continent.
Tocmai aici intervine ICMPD, dotat cu un buget de cinci ori mai mare după criza migraţiei din 2015, de peste 100 de milioane de euro, şi cu 500 de angajaţi.
Fondat în 1993 de Austria şi Elveţia, ICMPD este finanţat în proporţie de 70% de Comisia Europeană şi are 21 de ţări membre, printre care Germania, Grecia şi Croaţia, dar şi ţări situate pe rutele externe ale migraţiei, precum Turcia sau Bosnia.
Noi state aderă constant la institut, precum Irlanda anul trecut, iar Spindelgeer speră că şi Franţa şi Spania se vor alătura centrului pe care îl conduce.
Printre numeroasele proiecte ale ICMPD în 90 de ţări se numără instalarea de „centre de returnare”, precum cele din Bangladesh şi Pakistan de exemplu, care trebuie să-i ajute pe cei cărora li s-a refuzat dreptul la azil să se reintegreze economic, în caz contrar ei urmând să fie din nou expulzaţi.
Institutul este însă acuzat de ONG-uri că pune în aplicare politica din ce în ce mai restrictivă a UE privind migraţia, delegând-o unor ţări din exteriorul blocului comunitar.
Astfel, ICMPD i s-a reproşat cooperarea cu paza de coastă tunisiană sau autorităţile libiene, suspectate că încalcă drepturile fundamentale ale omului.
ICMPD, care afirmă că nu poate fi tras la răspundere din cauza unor „cazuri individuale”, laudă dimpotrivă succesele formaţiunilor de agenţi de frontieră înfiinţate în Tunisia, ca şi în Iordania, cu o posibilă extindere în Algeria.
Unele dintre programele sale insistă asupra drepturilor omului, însă acestea sunt „promisiuni în van”, potrivit lui Lukas Gahleitner-Gertz, purtătorul de cuvânt al ONG-ului specializat Asylkoordonation Austria. „Creşte cooperarea cu regimuri cu un bilanţ foarte suspect în materie” de respectare a drepturilor omului, subliniază el.
ICMPD este foarte strâns legat de partidul conservator austriac ÖVP, care conduce guvernul şi din care provine şi actualul comisar european pentru migraţie Magnus Brunner.
De altfel, o fostă ministră a partidului, Susanne Raab, îi va succeda la începutul lui 2026 lui Michael Spindelegger.
sursa – AGERPRES
