INCREDIBILUL PARADOX :
Cu toate că Gorjul a condus România timp de peste 3
ANI asta a dus în pragul FALIMENTULUI judeţul !
Chiar dacă nu a spus-o nimeni, o spun eu direct și pe față, Gorjul a condus România timp de peste 3 ani de zile iar cu toate că a avut puterea, prin reprezentanții săi politici, acest județ nu a avut nimic de câștigat, este în pragul falimentului și a pierdut o oportunitate imensă cu care nu se va mai întâlnii niciodată.
Pentru a înțelege exact la ce nivel am fost reprezentați, ca și gorjeni, să ne gândim că, ”gorjeanul” Ponta a condus Guvernul României și PSD peste 3 ani de zile, Ion Călinoiu a fost vicepreședinte al celui mai mare partid din România – PSD, Florin Călinoiu a fost și este membru al Comitetului Executiv Național al PSD.La nivel parlamentar, PSD a avut nu mai puțin de 5 deputați, Victor Ponta, Scarlat Iriza, Popeangă Vasile, Camelia Khraibani și Mihai Weber plus un senator, Toni Greblă care mai apoi a devenit membru al Curții Constituționale fiind urmat de Mihnea
Costoiu.Aproape fiecare din acești parlamentari au ocupat și încă ocupă unele poziții importante în Parlamentul României.Nu pot să cred că în această perioadă acest județ a pierdut aproape tot, disponibilizările au continuat
iar falimentul Complexului Energetic Oltenia(CEO) este iminent, la nivel de infrastructură am fost ocoliți, fără nicio problemă, de orice investiție majoră, Master Planul pe transport nu a inclus nicio autostradă sau drum expres care să ne includă într-o rețea națională, investițiile private sunt inexistente iar turismul nu o să se poată dezvolta atâta timp cât nu ai această rețea de transport.
De ce am spus doar de PSD și nu de PNL!?Pentru că ei au condus în acești ani România sau județul Gorj și nu pot să nu-mi exprim dezamăgirea pe care o am acum, mai ales că am considerat că venirea gorjenilor la conducerea țării va scoate acest județ dintr-o eternă stare de izolare și de așteptare iar viață gorjeanului se va îmbunătăți.
Paradoxul invers: Cu toate că Emil Boc a dus România aproape de faliment, județul său Clujul a cunoscut cea mai mare dezvoltare!
Spun aceste lucruri pentru că nu pot să nu mă gândesc la un alt faliment, de această dată la nivel național.
Este cazul Guvernului de tristă amintire condus de către Emil Boc.Chiar dacă toată lumea știa că Guvernul Boc este de fapt Guvernul Băsescu, acest om mic, Emil Boc a știut și a făcut un lucru extraordinar…și-a dezvoltat județul și municipiul Cluj Napoca.Chiar dacă România a trecut printr-o perioadă foarte dificilă iar măsurile luate de către acel guvern au fost foarte proaste din punct de vedere social, paradoxal județul Cluj și implicit Municipiul Cluj Napoca au cunoscut o dezvoltare foarte mare, atât din punct de vedere al infrastructurii cât și socio-economic.
Asta i-a adus micuțului Boc mandatul de primar al mun. Cluj Napoca fără nicio emoție, oamenii din acea zonă și-au dat seama ce a făcut pentru ei.
Întorcându-mă la problema noastră, cea legată de faptul că degeaba am avut gorjeni la nivelul cel mai înalt al statului român, nu pot să nu aduc în discuție și o serie de întrebări la care în acest moment nu găsesc răspuns : Ce ne facem, unde vom mai munci? Pe cine mai votăm? În cine să mai avem încredere?…..Sunt doar câteva întrebări la care sper să mi răspundă o altă generație de politicieni cu care să facem un fel de contract!
A vota este ca şi cum ai crede un om pe cuvânt. Cam greu în România de azi să mai crezi pe cineva pe cuvânt, nu?
Un vot este, mai exact, ca o semnătură în alb. Da, eu semnez pentru tine. Te cred pe cuvânt când îmi spui că vei face un lucru sau te vei ocupa de alt lucru. Îmi pun semnătura mea, simbolizată prin ştampilă, pe acest buletin de vot şi cu asta te trimit în Parlament, la primărie sau în alt loc.Aştept, deci, ca tu să faci, de acolo, diverse lucruri pentru mine şi pentru zona în care şi alţii, la fel ca mine, te-au creditat cu votul lor. Un vot este o dovadă de încredere.Este un „gentleman agreement”. Ca să nu mai spun că, într-un plan superior, este exprimarea personală a unei credinţe politice.
Şi tocmai aici e problema.Un vot, în România, ar trebui să fie parte a unui „contract social” ferm, în care amândoi „semnăm” pentru înţelegerea făcută, nicidecum un volatil „gentleman agreement” în care unul promite şi nu-l trage nimeni la răspundere, iar altul e minţit şi rămâne cu buza umflată. Cum ar fi, de exemplu, ca cele 5 sau 10 promisiuni să stea scrise, la liniuţă, chiar pe buletinele de vot, în caseta candidatului şi tot acolo să fie prevăzute termenele la care acele obiective vor fi îndeplinite?
Sau cum ar fi ca respectivul candidat să se oblige să demisioneze, dacă nu se ţine de cuvânt?
Iulian Ionescu
