„Ce n-a știut dr. Cîrstoiu? N-a știut în ce viespar intră. N-a știut că în PSD nu există personalități de prestigiu dispuse să meargă cu el printre oameni și să-l prezinte neîncetat spre a-i transfera din propria lor notorietate. N-a știut că maximum de susținere ce-i va putea oferi PSD este compania ministrului Agriculturii, om cu o gramatică bâlbâită și un vocabular redus, dar cu o cocoașă penală mare, legată de manevra prin care zonele de stuf din deltă au fost declarate pășuni, pentru ca proprietarii lor, din anturajul unui mahăr pesedist, să primească subvenții anuale de sute de mii de euro”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Octavian Ştireanu.
„N-a știut că maximum de susținere ce-i va putea oferi PNL este compania unui fost secretar de stat la Sănătate, Andrei Baciu pe numele lui, care n-avea ce notorietate să transfere din moment ce însăși a lui este zero. Pe deasupra, fostul personaj de modeling mai este acroșat și în dosarul penal al vaccinurilor în care va fi, probabil, singurul țap ispășitor.
Flancat ba de liberalul afirmat în modeling, ba de gângavul social-democrat, dr. Cîrstoiu n-a avut încotro și-a vâslit cum a putut.
Dr. Cîrstoiu n-a fost pregătit să vadă cum un Farfuridi al timpurilor noastre poate fi capabil să-i aducă din minutul unu un afront jignitor, afirmând în gura mare că nu-l cunoaște, c-o fi doctor de dinți ori de genunchi, dar pe el nu-l interesează pentru că nu-l dor genunchii…Acestea au fost auspiciile sub care s-a făcut anunțul candidaturii dr. Cîrstoiu.
Dl. Cîrstoiu n-a fost pregătit să înțeleagă fițele de lider închipuit ale lui Robert Negoiță, care, dom’le, se scărpina după ureche când trebuia să răspundă dacă-l votează sau nu pe candidatul comun. Și care, înainte de a se decide schimbarea, își manifestase deja „disponibilitatea” să-i ia el locul dr-lui Cîrstoiu, în acest scop făcând ce știe cel mai bine: să tragă sforile!
Dr.Cîrstoiu n-a știut că declarațiile de susținere ale liderilor coaliției au fost doar de formă. Mihai Tudose avea să-i spună în față, luni noaptea, că e cazul să se lase păgubaș, întrucât este „un don Quijote care se luptă cu morile de gând”.
Dr.Cîrstoiu n-a știut că linșajul mediatic este pentru majoritatea mass-media singura sursă de bani și de celebritate. Că emisiuni ale multor televiziuni sunt transformate în niște tribunale inchizitoriale. Că rănirea oamenilor, a familiei lor, a carierei personalităților de elită este modul de funcționare a unei societăți în disoluție, în care turnătoria mizerabilă este legalizată, iar ura între oameni a devenit politică de stat.
Dr.Cîrstoiu a crezut că deciziile politice trebuie să aștepte concluziile juridice. S-a înșelat. Spunea tot timpul ziariștilor care-l puneau la zid că nici el, nici ei nu pot da verdicte. A tot repetat acest lucru degeaba.
Dr. Cîrstoiu n-a înțeles de ce adversari politici de la USR care au dosare penale (Clotilde Armand, Iulian Dumitrescu) sunt scutiți de orice dezbatere publică, în timp ce articole de presă cu tentă justițiară scrise despre situația lui ocupă tot spațiul public.
Dr. Cîrstoiu n-a știut că PSD n-are exercițiul parării cu argumente și pe lege a atacurilor din presă. Și n-a putut crede că ditamai liderii politici își schimbă deciziile după decibelii înjurăturilor din presă și nu după verdicte ale autorităților. Deși experiența Gabrielei Firea putea să-i dea de gândit și dr-ului Cîrstoiu, în sensul că se putea gândi că ar putea să pățească la fel.
Pe Gabi Firea, liderii PSD au lăsat-o pradă linșajului pe tema azilelelor de bătrâni, deși ea, ca ministru al Familiei, nu avea absolut nicio legătură cu ceea ce se petrecea în sala de mese a unor stabilimente ce pot fi controlate doar de autoritățile desemnate prin lege. Atacul s-a dovedit a fi pregătit de vreme și la detaliu de un ong finațat de Soros. Din cele aproape 2.000 de azile existente în țară în care – așa cum avea să se dovedească – situația este la fel de jalnică, a fost ales anume un azil din Voluntari, tocmai pentru ca mosorul toxic anti-Firea să se deșire. Era salva de artilerie care dădea din vreme semnalul eliberării culoarului pentru Nicușor Dan. Ceea ce s-a și întâmplat.
Lașitatea lui Ciolacu și a celorlalți lideri pesediști au lăsat-o pe Firea pradă dulăilor. Ceea ce s-a petrecut în acea perioadă pe televiziunea unui fost pușcăriaș, titlurile incediare, crolurile alarmiste, ghiveciul a tot felul de invective la adresa familiei Pandele – toate acestea alcătuiesc una dintre paginile cele mai penibile ale presei de televiziune, aș spune, din lumea civilizată. Cu binecuvântarea CNA-ului. Mobilizarea fantastică a tot felul de trepăduși dispuși oricând să spună orice despre Gabi Firea și familia ei a mers până acolo încât unul dintre aceștia, fost securist zaharisit, „demonstra” cu poze cum era el să fie omorât de A3 de două tir-uri arvunite de Pandele ca să-l facă sandviș în plină noapte, simulând un accident rutier.
Pe Firea au dat-o rapid afară de la minister, dar linșajul nu s-a potolit decât atunci când Ciolacu a lăsat-o mai moale cu candidatura ei la primărie. Nicușor Dan trebuia protejat și scutit de orice emoție.
Probabil că săracu’ Ciolacu are un telefon doar cu receptor la ureche. Când a explodat subiectul furtului sacilor cu voturi de la Sectorul 1, Ciolacu afirma că „vom merge până la capăt”. Adică plângere penală, referendum de demitere – mă rog, tot ceea ce legea și lupta politică permiteau în astfel de situații de furt electoral. Adrian Petrescu, cel care acum conduce ASF, era la acea vreme singurul lider al PSD care începuse să strângă semnături pentru referendum de demitere a Clotildei Armand. Începuseră să se monteze corturi pentru strîngerea de semnături. Până când, într-o bună zi, la un semn închisă-i calea. Brusc și dintr-o dată, s-a dat stingerea. Tot PSD-ul – mucles! S-a ales praful de toată „lupta până la capăt” anunțată cu emfază de săracu’ Ciolacu. A aflat probabil și el, ca și procurorul de caz, ca și atâția alții care începuseră în trombă demascarea furtului de voturi de la sectorul 1 că dna Armand are imunitate absolută. Probabil pentru meritele din afacerea Bechtel. Și pentru demnitatea cetățeniei franceze.
Ca s-o scoată pe Gabi Firea definitiv din joc, spre liniștea lui Nicușor și a celor care-l manevrează, liderii coaliției propovăduiau cu gura plină soluția candidaturii unice din partea unor tabere care, urmare a politicii lui Iohannis, se urăsc visceral.
Dr. Cîrstoiu n-a mai știut că a intrat în ciorba prostocrației. A celor care revin acum la soluția pe care tot ei o combăteau cu putere acum o lună și jumătate.
O prostocrație care crapă și de fudulie. Și în care un personaj ca Mihai Tudose, care se străduie să facă pe înțeleptul sforăind tot felul de poante proaste, a ajuns mare lider politic după ce, ani de zile, a fost uns cu tot felul de alifii din praf de stele.
Îl urmează în capul listei de europarlamentari Rareș Bogdan, căruia primăria Bucureștiului îi cam pute…A și aruncat în treacăt, mai în glumă, mai în serios, că valoarea lui, nivelul lui de purtător de Rolex și când alege pătrunjelul prin piețe, este de fapt de candidat de primar la Roma, Londra, Paris sau Madrid, nicidecum în prăfuitul de București…
O bombonă proaspătăt pe coliva politicii pe care o practică Tudose, Ciolacu, Stănescu et Co. este că PSD îl cheamă acum la negocieri pe Piedone!
Dar Piedone nu e de capul lui. În astfel de situații, se aude un ecou din vremuri străvechi: „Venim și noi cu Antenele!”., scrie Ştireanu.
