„Cu speranțe deșarte și spaime cât se poate de concrete. Cam așa se sfârșește acest an. Și tot în aceste condiții sintetizate mai sus urmează să debuteze și să se desfășoare anul următor. Românii vor deconta în plan moral, politic, social și economic, adică la buzunar, șapte runde de alegeri într-un interval de 12 luni, cu multiplele costuri aferente, dar și cu alte consecințe previzibile. La care se vor adăuga consecințele pe care nu avem posibilitatea să le anticipăm în acest moment”, scrie, pe corect-news.ro, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu.
„Așa ceva nu s-a mai pomenit în istorie. O populație de aproape 20 de milioane de oameni din interiorul și din exteriorul granițelor a fost și este de-a dreptul siluită, fiind pusă în situația de a vota de șapte ori într-un interval extrem de scurt de timp. Au fost alegerile locale, cele europarlamentare, alegerile parlamentare și cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, ultimele fiind sistate, anulate, astfel încât conform deciziei celor nouă de la CCR plus unu, respectiv ex-președintele Klaus Iohannis, mai suntem nevoiți, dacă vrem să ne exprimăm opțiunile, să ne mai prezentăm în primăvară la două tururi de scrutin. De ce? Pentru că, din capul locului, acesta an care se încheie acum a debutat alandala. Cu decizii arbitrare luate la Cotroceni de fostul președinte legitim Klaus Iohannis, în funcție de aranjamentele pe care acesta a încercat să le facă. În plan extern, prin accesarea în beneficiul său a unor funcții importante, menite să-i genereze venituri, dar și să-i acorde o protecție în raport cu dosarele penale care stau la cotitură. Și desigur și în plan intern, în scopul de a-și putea desemna succesorul pe modelul Elțîn-Putin. Obiectivele sale externe au eșuat în totalitate. Cele interne încă nu. Toate combinațiile aberante legate de alegeri, cuplarea localelor cu europarlamentarele, împletirea parlamentarelor cu prezidențialele, întreg calendarul acestora au fost stabilite numai și numai în funcție de interesele fostului președinte legitim. Ultima și cea mai importantă redută vizată de el este instaurarea unui guvern complice, susținut de o alianță complice care, la rândul ei, să fie creditată de o majoritate parlamentară complice.
Cred că este clar pentru toată lumea, chiar și pentru cei care compun bazinele electorale ale partidelor din arcul puterii, că rezultatul tuturor acestor runde electorale a fost unul, iar rezultatul politic de pe tabla de șah este cu totul altul. S-a schimbat fundamental ierarhia politică. Suveraniștii, prin AUR, au trecut pe locul doi în clasamentul partidelor și dețin circa 40% în totalitate cu AUR, SOS și POT. La alcătuirea majorității și respectiv a guvernului s-a procedat nu conform semnalului dat de votanți, ci s-a mers literalmente în inerție. Deși toți liderii partidelor, fără excepție, și chiar și Klaus Iohannis au recunoscut imediat după primul tur de scrutin al prezidențialelor că românii au dat puterii existente un vot de blam, unii au zis chiar o palmă zdravănă, deși toți au recunoscut că au comis greșeli extrem de mari, pe care le regretă, din nou inclusiv Klaus Iohannis, avem în final, în urma unor combinații făcute în spatele ușilor închise, același premier, în persoana lui Marcel Ciolacu, și fix același guvern, cu excepția a patru miniștri. Doar patru miniștri dintre cei vechi au fost înlocuiți cu alți patru, dintre care doi sunt oamenii președintelui, iar alți doi reprezintă plata făcută UDMR, care a acceptat să intre în această combinație.
Și ce urmează? Astăzi optimiștii așteaptă cu sufletul la gură o decizie a Curții de Apel București, care să anuleze anularea alegerilor de către Biroul Electoral Central în urmă hotărârii CCR. Aș spera să nu am dreptate, dar cred cu tărie că oamenii încă se mai iluzionează. Eu cred că fie decizia va fi amânată și trecută în contul anului viitor, fie din capul locului sau, după caz, în 2025, contestația va fi respinsă. Ceea ce înseamnă că vor urma încă două runde de alegeri.
Între timp, autorii loviturii de stat, precum și complicii acestora, caută cu disperare motive pentru eliminarea, rând pe rând, a celor care ar putea să câștige aceste alegeri, dacă ar fi lăsați. În principiu este vorba despre Călin Georgescu și George Simion. Dacă nu vor reuși în această operațiune, atunci noul stat subteran, edificat spre sfârșitul acestui an, va acționa în forță în sensul fraudării masive a alegerilor. Și dacă nici așa nu le iese, cine știe, poate că din nou vom avea două runde electorale anulate și reluate cândva în vara-toamna anului viitor.
Toate aceste exchibiții ne costă enorm în planul credibilității externe, pentru că ele creează instabilitate și denotă precaritatea sistemului democratic din România. Aceste costuri se traduc în uriașe pierderi financiare. O rundă de alegeri costă cam 400 de milioane de euro. Iar statul nu mai are bani. Niciun guvern nu mai poate face față unor asemenea cheltuieli, în condițiile în care creditele care trebuie rostogolite sunt tot mai greu de obținut și tot mai scumpe. Și iată că astfel deja este anunțată austeritatea. Adică o curbă de sacrificiu. Dacă pensiile nu mai sunt indexate, nici măcar cu falsa indexare de puțin peste 10%, neconformă cu inflația, atunci prima consecință este că va exista un număr mar, dar încă necunoscut de persoane care, în baza angajamentelor vizând indexarea, au făcut credite pe care nu le vor mai putea onora. Iar băncile îi vor executa pe bieții oameni. Vor lua și pielea de pe ei. Și nu este vorba doar despre bănci. Conform unei legi de-a dreptul sadice, și o serie de furnizori de energie sau de alte servicii vor avea posibilitatea să treacă la executări silite.
Criza electorală, transformată în criză politică, generează criză economică și financiară, care la rândul lor declanșează o profundă criză socială. Cam astea sunt speranțele în bine pe care ni le aduce anul viitor, cam astea sunt și spaimele, la care avem tot dreptul să reacționăm”, scrie SRS.
