Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, luni, Parlamentului, spre reexaminare, legea prin care perioada de vânătoare a cormoranului mare este extinsă de la intervalul 1 septembrie – 28 februarie la tot parcursul anului.
Actul normativ vizează modificarea anexei nr. 1 la Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a fost transmisă preşedintelui Iohannis în vederea promulgării pe 6 iunie.
„Apreciem că extinderea intervalului de vânare a cormoranului mare pe tot parcursul anului, deci inclusiv în perioada de reproducere, este susceptibilă de a afecta această specie prin vulnerabilizarea puilor, precum şi alte specii de păsări. Cormoranul mare trăieşte/ cuibăreşte în strânsă legătură cu alte specii de păsări, unele dintre ele cu regim special de protecţie conform Directivei 2009/147/CE. Vânarea cormoranilor mari în timpul sezonului de cuibărit poate afecta negativ aceste păsări şi, în mod special, pelicanul creţ sau cormoranul mic. În ceea ce priveşte cormoranul mic, există în procesul de vânătoare un risc crescut de confundare cu cormoranul mare”, spune preşedintele Iohannis în cererea de reexaminare.
Şeful statului menţionează că, prin Legea 74/2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi pentru completarea anexei nr. 5C la OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, specia Phalacrocorax carbo sinensis (cormoranul mare) a fost introdusă în Anexa nr. 1 la litera B „Păsări” din Legea 407/2006, cu o perioadă de vânătoare stabilită în intervalul 1 septembrie – 28 februarie. Ulterior, prin Legea 171/2022 pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, Anexa nr. 1 a fost modificată, păstrându-se perioada de vânare pentru această specie, dar s-a introdus o nouă rubrică care, pentru specia Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo sinensis) a stabilit o cotă 0.
Preşedintele Iohannis arată şi că, la nivel european, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, Directiva „Păsări”, se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil tratatul, inclusiv la această specie (cormoranul mare), şi reglementează protejarea, gestionarea şi controlul asupra acestor specii. De asemenea, stabileşte normele pentru exploatarea acestora.
El indică faptul că această directivă se aplică şi ouălor, cuiburilor şi habitatelor păsărilor respective, fiind transpusă în dreptul intern printr-o serie de acte cu forţă primară, cum ar fi OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin alte acte normative cu forţă secundară sau terţiară.
Şeful statului menţionează că, potrivit art. 7, alin. (4), par. 2 din Directiva 2009/147/CE, „statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică legislaţia privind vânătoarea nu sunt vânate în perioada de maturizare, nici în diferitele etape de reproducere şi de dependenţă”. Totodată, la art. 5 din această directivă se prevede că statele membre au obligaţia de a stabili un sistem de protecţie, inclusiv interzicerea perturbării deliberate a acestor păsări „în special în perioada de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei directive”. În acelaşi timp, potrivit art. 9 din această directivă, statele membre pot aplica derogări de la prevederile articolelor 5-8 în cazul în care nu există altă soluţie satisfăcătoare, unul dintre motive fiind prevenirea unor daune considerabile asupra recoltelor, şeptelului, pădurilor, pescăriilor şi apelor. Derogările amintite trebuie să respecte o serie de condiţii cumulative şi să menţioneze: (a) speciile care fac obiectul derogărilor; (b) mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare; (c) condiţiile de risc şi circumstanţele de timp şi spaţiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări; (d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condiţiile impuse şi să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite şi de către cine; (e) controalele care trebuie efectuate.
Preşedintele Iohannis precizează că nevoia de a asigura interesele de conservare a faunei este reflectată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54/2022, par. 71, reglementarea unor cote de recoltă care reprezintă numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate în cadrul unui fond cinegetic „răspunde obligaţiei statului de a stabili limite acceptabile de exploatare pentru speciile care pot face obiectul vânătorii, astfel încât acţiunile de vânătoare să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător”.
Sursa: AGERPRES
