Fiind invitat la Școala de Vară a partidului SOS România, organizată de europarlamentarul Diana Șoșoacă, Cozmin Gușă a participat cu o expunere amplă despre provocările geopolitice și geoeconomice care amenință România, oferind, în final, și o soluție pentru salvarea țării, scrie solidnews.ro.
„Bun găsit tuturor la o școală de vară după care, în mod normal, simt nostalgii din fosta mea activitate politică. Îi salut pe membrii SOS, pe toți invitații care au făcut bine că au venit la o școală de vară a suveraniștilor, desigur și pe eventualii prieteni pe care sunt convins că îi mai am prin sală. Regret că nu pot să fiu alături de voi și pentru un dialog, dar îmi face plăcere să vă prezint o sinteză a unor idei de tip geopolitic care sunt legate în această perioadă în mod acut de viitoarea soartă a României și probabil că veți discuta în consecință despre ceea ce vă supun atenției.
Suntem în 23 august, avem 80 de ani de la un eveniment pe care astăzi sunt convins că îl discutați și-l analizați pe toate părțile, sunt oameni competenți care participă la această dezbatere legată de 23 august 1944. Eu o să încerc să fac legătura între un eveniment pe care îl consider de tristă amintire, în multiplele lui fațete, acest 23 august 1944 și ceea ce se întâmplă astăzi. În urma a ceea ce s-a întâmplat atunci, a devenit evident un joc geopolitic cinic, în care România a căzut pradă intereselor marilor puteri, o Românie neasistată corespunzător din partea europeană, acolo unde aparținea, și de partea căreia participase deseori, inclusiv în secolul XIX, la diverse proiecte identitare aducătoare de succes, inclusiv economic și aducătoare de dezvoltare. Nu este cazul să fac uz de eventualele cunoștințe pe care le-aș avea, să vă fac un expozeu, însă, din punctul meu de vedere, deciziile care s-au luat atunci sub bagheta unui Winston Churchill pe care nu l-am apreciat și nu l-am aplaudat în niciun fel, niciodată în viața mea, ne-au introdus într-un univers de tip concentraționar, într-un univers de tip sovietic, unde a trebuit să plătim și pentru ceea ce nu făcusem. Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat cu mareșalul Antonescu la inițiativa și sub execuția unor oameni din monarhia importată în România și care a acționat în baza intereselor occidentale, mână în mână cu cele sovietice, acel eveniment despre care nu ni se permite să vorbim, îl consider un eveniment definitoriu pentru ulterioara noastră involuție, la pachet cu încarcerarea mareșalului în Uniunea Sovietică și apoi execuția sa. De asemenea, sunt convins că astăzi o să abordați aceste lucruri în discuțiile voastre.
Eu aș vrea să vorbesc despre imperialism, pentru că la 23 august 1944 s-a discutat și despre o atitudine de tip anti-imperialistă, pe care noi apoi am tot sărbătorit-o de-a lungul anilor comuniști în care 23 august era ziua națională a României și aveam așa, o poezie în care anti-imperialismul era de bază și trebuia să fie de bază. Numai că acel anti-imperialism împotriva căruia noi credeam că acționăm în 23 august 1944 nu s-a operaționalizat de facto, ci, dimpotrivă, am căzut pradă unui alt fel de imperialism, cel de tip sovietic, iar după 1989 treburile au continuat în mod similar. Am scris o carte prin 2011-2012 care exact așa s-a numit, „Imperialism în post-comunism”, și care vedea România și spațiul post-comunist al țărilor componente al fostului Tratat de la Varșovia într-un triunghi de tip concentraționar, cu trei laturi, de tip imperialist, în care una dintre laturi era reprezentată de imperialismul de tip rusesc, cealaltă de imperialismul de tip american asimilat NATO, iar cealaltă latură de imperialismul de tip european simbolizat, chiar și în coperta cărții, prin UE, Uniunea Europeană. Și în acest triunghi concentraționar, România, că la ea mă refer astăzi, acolo în carte vorbesc și despre celelalte state post-comuniste, România a fost pradă unei strategii pe care am denumit-o geopolitica dezordinii. Este un termen pe care probabil l-am inventat, el n-a fost reluat în manuale, nici în literatura de specialitate, dar el caracterizează foarte bine această politică de tip concentraționar pe care niște forțe geopolitice o practică în concurență sau de conivență și state precum România îi cad pradă.
Aduc la zi, sper, într-un mod obiectiv și interesant această discuție despre geopolitica dezordinii, legătura cu 23 august 1944, prezentând 4 provocări geopolitice ce pun România sub mare presiune și apoi și un proiect care ne-ar putea salva. Prima mare provocare de tip geoeconomic este legată de decăderea, respectiv pauperizarea spațiului Uniunii Europene. Este evident că, în urma jocului subteran generat prin războiul ucrainean, spațiul Uniunii Europene este cel care a fost vizat să fie exploatat și să devină victimă a unui război factual, de fapt între Statele Unite și Rusia. Statele Unite au găsit de cuviință să genereze acest război cu răspunsul imediat, nu știm dacă convenit înainte sau nu, al Rusiei, din pricina crizei economice care astăzi a devenit evidentă, dar care, poate, în urmă cu doi ani și jumătate, la declanșarea războiului ucrainean, nu era atât de evidentă. Faptul că spațiul european, cu al său motor numit Germania, până de curând, a fost văduvit de resurse energetice ieftine a generat o decădere a producției, pe cale de consecință a comerțului, care nu mai poate să fie fructuos dacă prețurile de producție sunt mari din cauza prețurilor mari la energie, iar această decădere se va factualiza în următoarea perioadă. Se vorbește de o deglobalizare europeană, care înseamnă de fapt o decădere de tip concurențial a produselor europene. Acest lucru se va vedea foarte rapid, desigur că pentru developare se așteaptă niște evenimente de tip politic, geopolitic; cele politice sunt legate de alegerile din SUA la care mă voi referi imediat, cele geopolitice sunt legate de începutul discuțiilor despre pace, care, însă, se vor face pe un fond de război. Am spus de mai multe ori că acest război ucrainean va dura mult și el va fi multiplicat în așa fel încât, indiferent dacă se va stinge temporar în zona noastră, el se va reaprinde în alte puncte de pe Glob. Vedeți ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu și nu se stinge și nu se va stinge; vedeți ce se întâmplă foarte recent în jurul Indiei, apropo de Bangladesh, care este folosit ca o pârghie de pivotare în jurul Chinei, foarte interesant acest lucru; despre Taiwan sunteți la curent; și în America de Sud vor începe aceleași lucruri, dar nu este subiectul nostru. Deci prima provocare căreia trebuie să-i facem față, pentru că ne va afecta foarte mult, este această decădere, pauperizare a Uniunii Europene, care nu este o prezumție, este un fapt.
A doua provocare este legată de alegerile din SUA și de o viitoare ofensivă militară din 2025, indiferent dacă va câștiga Donald Trump sau Kamala Harris. SUA s-au croit după Al Doilea Război Mondial în acest fel: nu știu să fie prospere decât generând ofensive militare, care, de multe ori, se lasă și cu războaie, pe care le poartă direct și, s-a dovedit, le cam pierd sau le poartă prin interpuși și s-a dovedit că sunt eficiente. Mașina industrială de război a Statelor Unite este una extrem de profitabilă. Vorbim despre cifrele de afaceri raportate la nivelul sutelor de miliarde de euro pe an, dar, în mod firesc, aceste cifre sunt mult mai mari; ele sunt de ordinul trilioanelor de euro, din punctul nostru de vedere, de dolari din punctul lor de vedere. Așa ceva nu are cum să se termine brusc. Există un lanț lung și ramificat al beneficiarilor acestor bani și, fie că o vedeți pe Kamala Harris, care nu vorbește despre așa ceva pentru că vrea să vină într-un contrabalans cu Donald Trump, dar face parte dintr-o administrație care a generat războaie, fie că-l vedeți pe Donald Trump, care își acoperă declarațiile despre viitoarele înarmări sub obligativitatea acelui 2% pe care trebuie să-l plătească toate țările din NATO, plus multe altele, rezultatul va fi acesta, iar România este vizată de această ofensivă militară din 2025 încolo, pentru că este frontiera NATO, un partener așa-zis strategic, care va fi exploatat la sânge și care va fi pus să slujească nu doar teatrul de război proxy, care este multiplicat de la cel actual din Ucraina până la un posibil teatru mai mic, dar mult mai periculos pentru noi din Moldova, până la cel din Marea Neagră sau gurile Dunării, unde vom avea parte de un conflict total asimetric, pentru că acolo trebuie să punem în discuție inclusiv Turcia, ba chiar China, care are o opțiune importantă legată de Portul Odesa.
A treia provocare pe care o pun pe masa analizei de astăzi este reprezentată de atacul geoeconomic care se va da asupra României imediat după aceste alegeri, prin ofensiva capitalului extra-comunitar, care este de cel puțin două feluri, este antamat deja, este negociat, s-a și operaționalizat, desigur va căpăta alte formule: aparține Emiratelor Arabe Unite, respectiv Marii Britanii. Emiratele Arabe Unite au luat opțiuni importante deja în agricultura românească, în sistemul nostru de transport și în sistemul portuar. Cunoașteți felul în care este administrat Portul Constanța astăzi, manageriat mai degrabă, despre Insula Mare a Brăilei, poate cea mai fertilă zonă compactă și productivă din interiorul Uniunii Europene, cunoașteți că astăzi aparține și este exploatată de către Emiratele Arabe Unite. Există sisteme de transport pe care le controlează în România, direct sau prin interpuși, și care fac legătura noastră danubiano-pontică și cu restul comunității europene. Mai sunt încă negocieri de făcut, dar această ofensivă este pe față și, dacă ați văzut vizitele atâta ale lui Iohannis, cât și ale lui Ciolacu, cât și ale altora, nu doar în Emirate, dar și în Qatar, o să înțelegeți de fapt cu ce provocări și de ce fel și de ce dimensiuni vorbim aici.
Marea Britanie, deocamdată, nu și-a exprimat opțiunile, nu public, dar este evident că foamea „Imperiului britanic” va trebui să fie satisfăcută și nu sunt foarte multe spații de unde această foame să fie satisfăcută. În linia legăturilor pe aliniamentul de intelligence, care în acest moment sunt extrem de clare, după cum sunt clare și în Ucraina, am informații că s-au antamat deja discuții care privesc partea de resurse energetice ale României, dar nu numai energetice, ci și ale subsolului, dar de altă natură, la care mă voi referi imediat. Acest atac geoeconomic bineînțeles că va elimina de pe piață alți actori importanți, cum ar fi Austria; asta nu înseamnă că trebuie să ne bucurăm, pentru că negocierile nu le vom duce noi, se vor duce în altă parte. Ce pot să vă spun dacă intermediarul de discuții al lui Ciolacu în Statele Unite pentru Schengen-ul aeriano-maritim a fost fostul Ambasador al Statelor Unite în Austria și președintele Congresului Mondial Evreiesc, Ronald Lauder, fostul patron al PRO TV (de fapt al Central European Media Enterprises, pentru că avea acțiuni în toate statele post-comuniste, acțiuni în aceste televiziuni care erau de fapt ale CIA și probabil că mai sunt și acum, chiar dacă în România au un patron ceh în acest moment, care a și murit într-un accident suspect în SUA).
Al patrulea gen de provocări sunt cele hibride pe linia Rusia-China, care, bineînțeles, într-un asemenea spațiu de frontieră cum este România vor operaționaliza diverse activități la rândul lor, mai ales Rusia, dar Rusia este conectată nu doar în BRICS, dar în zona noastră este conectată cu China. Aici vom avea presiuni din toate părțile. Din zona Mării Negre, am început să vă spun adineauri, opțiunea rusească pentru Marea Neagră este evidentă și provocările vor fi tot așa: fie va fi pace, fie va fi război, dar vom avea un război instalat pentru mulți ani de acum înainte. Faptul că China deține o uriașă suprafață agricolă, într-adevăr, concesionată pe 50 de ani, până în 2063, în Ucraina și are nevoie de influență la Marea Neagră pentru transportul cerealelor pe care le produce pentru uriașul său popor, este un alt element care va avea importanță. Nu mai vorbesc despre ceea ce se va întâmpla în Ucraina, fie dacă războiul va fi curent, fie dacă va fi fost terminat deja. Acolo vorbim nu doar despre o degringoladă generată de mercenarii care vor rămâne pe teritoriul Ucrainei, ci și de fel de fel de armate private, de sorginte și cu comandă rusească, care se vor confrunta cu acel teritoriu cu care noi avem o foarte lungă frontieră și nu doar noi, ci și Moldova, care ne pică în sarcină să o apărăm. În mod consecutiv, provocările hibride pe linia ruso-chineză vor veni și din zona Ungaria, și din zona Serbia. În Serbia predomină investițiile și influența de tip chinez. S-au așezat bine pe acel teren și îl folosesc nu doar ca bază regională de extindere a investițiilor, dar și ca pe un cap de pod extrem de interesant pentru niște proiecte de transport care vor porni din Serbia și se vor duce radial inclusiv înspre sudul balcanic, dar și către România, dar și către vest. În Ungaria, de asemenea, capitalul chinez s-a infiltrat bine, dar Ungaria va căpăta un rol geopolitic important datorită politicii extrem de inteligente pe care a practicat-o în ultima perioadă Viktor Orban, un om extrem de bine alfabetizat, cu consilieri foarte buni, dar, la rândul lui, dedicat pentru a învăța, pentru a se updata realității. Ca un detaliu vă spun că în ultimii cel puțin 7-8 ani, absolut în fiecare vineri, atunci când este în Ungaria, el are întâlniri cu mari gânditori din lume, mai există așa ceva, cărora probabil că le plătește și un onorariu, dar le plătește transportul, cazarea, care vin și discută cu el, iar el se pregătește de aceste discuții prin lecturi prealabile. N-are cum să nu se așeze o expertiză în urma unui asemenea demers. Revin, Ungaria va deveni un lider regional general acceptat, din turneul lui Orban pe axa Moscova-Beijing-Washington și apoi Bruxelles, recent, din luna iulie. V-ați dat seama de el. Se prevede inclusiv că acele negocieri de pace dintre Rusia și Ucraina, pe care eu le propuneam să fie găzduite de România, datorită faptului că suntem frontieră a acestui război și datorită faptului că suntem ortodocși și este important, pare că în final vor fi găzduite la Budapesta. Desigur că acest lucru se va întâmpla cu precădere dacă Trump câștigă alegerile. S-a inspirat rapid din România Viktor Orban și a făcut acest demers. E posibil ca aceste negocieri de pace, întrerupte prin mijlocirea Qatarului, să fie mutate de la Doha la Budapesta, ceea ce va însemna foarte mult.
Sumarizez: chiar dacă există și alte provocări pe care aș putea să le disting acum, dar nu este loc, aceste 4 provocări vor fi extrem de dificil de administrat de către actualul sistem politic al României, așa cum este el în acest Securistan, pentru că noi trăim într-un Securistan, dominat de sfertodocți, semidocți, oricum oameni foarte slab pregătiți și în general șantajabili. Și în final, că am zis că am și un proiect ce ne-ar putea salva, așa s-a intitulat această mini-conferință, noi am putea să fim salvați de un proiect agreat internațional care să fie reunirea României cu Moldova. Veți spune că ne-am lua o sarcină în plus, că am fi păgubiți în mod inerent, deoarece nu suntem Germania de Vest, care anexează Germania de Est, la începutul anilor ’90, pentru că a durat mai mulți ani; mai durează mult această integrare, dar, sigur, pe capitole mult mai mici. E adevărat, însă eu pun pe masă resursele României. România, spre deosebire de alte țări, este dăruită cu toate cele trei categorii generale de resurse care definesc potențialul geoeconomic al unei țări. Noi avem resursele subsolului: în mediul diplomatic internațional se vorbește, ușor în glumă, dar cu o mare valoare de adevăr, că doar România și Afganistanul au în subsol tot Tabelul lui Mendeleev. E aproape așa, dar nu-i chiar așa. Avem resursele solului, de la bazinul hidrografic, până la împărțirea formelor de relief, până la fertilitatea pământului, păduri, multe altele, nu este cazul să dezvolt aici. Mai avem încă și resursele umane. Ca să vă fie mult mai clar, o țară care s-a dezvoltat geoeconomic foarte bine, Ungaria, este total lipsită de resursele subsolului, n-are. O altă țară care, de asemenea, este foarte bine dezvoltată din punct de vedere geoeconomic n-are nici resursele subsolului, nici resursele solului – e vorba de Coreea de Sud. Are doar resursele umane educate la nivel superior. Noi le avem pe toate trei; într-adevăr, la a treia categorie șchiopătăm. Sistemul nostru educațional în acest moment este prăbușit. Doar la nivelul resurselor subsolului de orice fel vreți să le luăm, am făcut un sumar, de la cele energetice, petrol, cât mai avem, gaz de sondă sau de șist, cât mai avem și avem, repet, nu vorbesc aici despre ceea ce avem în Marea Neagră, vorbesc doar de resursele subsolului României, cărbune, lignit sau huilă, mergând mai departe către zona metaliferă, cupru, aluminiu, fier, ajungând la sare, trecând prin aur și argint, România astăzi, la cea mai slabă cotație de piață a acestor resurse, pe harta inclusiv a asasinilor economici, are în jurul ei un nor din care transpare o cifră, o valorizare, minimă: această cifră este de 2000 de miliarde de dolari, 2 trilioane, minim, valoarea acestor resurse ale subsolului, care bineînțeles că așa cum stăm astăzi, cu aceste conduceri trădătoare, sunt pregătite să fie valorificate de alții.
Ei bine, dacă noi putem să impunem acest proiect (care văd că îi convine și lui Soros și sistemului său) de reunire a României cu Moldova, reunire care trebuie finanțată din resurse, tocmai aceste resurse le putem pune la bătaie, în sisteme de parteneriat, dar nu parteneriat de tip Petrom OMV, un parteneriat cu redevențe serioase, nu din astea rușinoase, un parteneriat în care să deținem controlul, un parteneriat în care să câștige și partenerul extern care investește, să câștigăm și noi, iar noi să ne angajăm că de aici finanțăm proiectul unirii, care bineînțeles că ar putea să genereze profit și pentru companiile românești, pregătite să lucreze pentru așa ceva. Deocamdată, avem două exemple de succes: Banca Transilvania, care domină și sistemul bancar din Moldova, prin preluarea Victoria Bank și a altor bănci mai mici, și avem și Transgazul, care este jucătorul de bază în plan gazifer în Republica Moldova. Dacă ne gândim, avem jucători care să poată să ocupe repede acea piață. Desigur că pentru asta trebuie să trecem printr-un proces de reunire care trebuie agrementat de cele două părți, dar acest proiect trebuie agrementat în primul rând la Washington, dar mai ales la Moscova. Deci la aceste provocări și presiuni geopolitice, care, atenție, pot să ne facă praf, pentru că decăderea/pauperizarea europeană, ofensiva militară a SUA, atacurile geoeconomice extra-comunitare, respectiv provocările hibride ale Rusiei și Chinei ne pot pune la pământ foarte rapid, dacă nu inventăm ceva. Asta am putea inventa și bineînțeles că va fi rolul viitoarei conducerii a României și a viitorului președinte să propună așa ceva. Din păcate, s-a dovedit că în plan civic stăm prost și prin presiune publică nu se poate face mai nimic, prin presiune mediatică se poate face puțin mai mult decât nimic, dar insuficient. Aici e vorba despre decizie politică. În speranța că nu v-am plictisit, mulțumesc, Diana Șoșoacă pentru invitație! Am acceptat-o Cu plăcere și interes. Vă doresc o desfășurare fructuoasă a lucrărilor școlii de vară a SOS și vă spun deviza noastră, a goldiștilor: „Să fim mereu cu România în suflet și să trecem prin viață cu România pe tricou!”. Numai bine!”, a fost declaraţia lui Cozmin Guşă.
