Se spune că în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri crucea grea, Iisus s-a prăbușit la pământ lângă trunchiul unei sălcii. Plin de sânge și fără putere a încercat în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul. Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei. Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ ajutându-l să se ridice.
Se spune că în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri crucea grea, Iisus s-a prăbușit la pământ lângă trunchiul unei sălcii. Plin de sânge și fără putere a încercat în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul. Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei. Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ ajutându-l să se ridice.
Romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-l lovească cu nuielele, până a început să-i dea sângele din răni.
Salcia, văzând cum păgânii râdeau şi-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a ruşinat că îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.
Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare.
De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din cimitire.
Sfinții Părinți spun că ”Cel mai potrivit ar fi ca rămurelele binecuvântate în Duminica Floriilor să fie arse, atunci când se usucă sau, dacă prima variantă este mai greu de pus în practică (mai ales la oraş) cred că ar putea fi îngropate, pentru a se „reîntoarce” în natură. Oricum, ar trebui păstrate cât mai mult timp.
Salcia este utilizată de apicultorii care înconjură cu ele stupii, iar ţăranii îngropă mâţişorii în brazdă, pentru a asigura o recoltă bogată. Mâţişorii se pun şi la fântâni, pentru a asigura prospeţimea apei.
Sursa: Știrile TVR
