Europarlamentarul Luis Lazarus anunță că, de astăzi, 3 septembrie, carnea de vită, carnea de pasăre, ouăle, mierea și membranele din Brazilia nu mai intră în Uniunea Europeană. Motivul oficial: autoritățile braziliene nu au putut garanta că animalele nu au primit antimicrobiene pentru îngrășare. Comisia ține să precizeze că Brazilia rămâne un partener important și că exporturile se reiau imediat ce conformitatea este demonstrată.
”Titlurile spun că autoritățile europene „au descoperit” ceva. Nu s-a descoperit nimic. Un crescător din Barretos, statul São Paulo, a explicat pentru AFP, cu o seninătate dezarmantă, că substanța pe care o dă animalelor le ajută să digere iarba și să ia mai repede în greutate și că nu tratează nicio boală. Adică exact ce interzice regulamentul european, spus cu voce tare de omul care o face. A mai adăugat ceva ce merită citit de două ori: că un fermier european nu are cum să concureze cu el.
Cronologia este articolul
Regula nu e nouă. Articolul 118 din Regulamentul 2019/6 spune, din 2019, că antimicrobienele nu pot fi folosite pentru stimularea creșterii nici în țările terțe care ne vând nouă. Ca să funcționeze, textul avea nevoie de acte de aplicare. Regulamentul delegat 2023/905 a fost adoptat în februarie 2023 și a fixat el însuși data de intrare în vigoare: 3 septembrie 2026. Șapte ani de la principiu la aplicare. Ce s-a întâmplat anul acesta nu e o descoperire. E un termen care a expirat.
În ianuarie 2026, Uniunea a semnat acordul de liber schimb cu Mercosur: Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay. În mai, sub presiunea fermierilor europeni și a Franței, Brazilia a fost scoasă de pe lista țărilor care respectă normele privind antibioticele. În septembrie, măsura intră în vigoare.
Am semnat în ianuarie cu o țară despre care în mai am constatat că nu îndeplinește condițiile de bază pentru a ne vinde carne. Asta nu e vigilență. E ordinea inversă a oricărei verificări normale: întâi semnătura, pe urmă auditul.
Două viteze
Merită comparat cum arată aceeași autoritate, în funcție de cine stă de cealaltă parte a mesei.
Brazilia: scoasă de pe listă în mai, suspendare din septembrie. Trei luni de la publicarea regulamentului până la aplicare. Un audit pentru carne de pasăre și miere se încheie mâine, 4 septembrie; dacă rezultatul e bun și statele membre sunt de acord, puiul brazilian poate reveni pe rafturi în câteva săptămâni. Comunicatul Comisiei conține cuvintele „partener important”, „constructiv” și „pozitiv”.
România: pe 8 iunie, un focar de pestă a micilor rumegătoare într-o fermă din Mureș. Pe 17 iunie, la nouă zile distanță, Decizia de punere în aplicare 2026/1387 interzice ieșirea ovinelor și caprinelor de pe întreg teritoriul țării, către orice destinație, până la 31 decembrie. Am cerut regionalizare, adică restricții doar acolo unde e boala. Ni s-a refuzat. Nu a existat calendar, nu a existat audit programat cu dată de finalizare, nu a existat perspectiva reluării în câteva săptămâni. A existat o dată până la care nu mai avem voie. Se poate obiecta că nu e același lucru: la Brazilia e o problemă de conformitate administrativă, la noi e o boală animală. Corect. Dar tocmai asta e întrebarea: de ce urgența sanitară se rezolvă cu interdicție totală și fără drum de întoarcere, iar neregula administrativă se rezolvă cu audit, calendar și „partener important”.
Nu susțin că măsura împotriva Braziliei e greșită. Susțin că, atunci când în față stă un partener comercial mare, regula vine cu calendar, cu dialog și cu drum de întoarcere. Când în față stă un oier din Mureș, vine cu termen.
Cine umple golul
Vestea ar trebui să fie bună pentru producătorul român. Nu este, și motivul e simplu: nu mai avem cu ce.
Brazilia a trimis anul trecut în Uniune peste 92.000 de tone de produse din carne de vită, în valoare de peste 713 milioane de euro. În tot anul 2025, abatoarele din România au produs 79.907 tone de carne de vită în greutate carcasă. Cele două cifre nu sunt în aceeași unitate de măsură, iar transformarea le-ar depărta și mai mult. Chiar și așa, o singură țară terță a livrat pe piața europeană mai multă carne de vită decât producem noi într-un an întreg.
Efectivul nostru de bovine era, la 1 decembrie 2025, de 1,81 milioane de capete, adică 61,8% din cât era în 2006. La sacrificări, vita e singura categorie la care greutatea în carcasă a scăzut și anul trecut. La porc, gradul de acoperire a consumului din producție internă a coborât, potrivit asociației producătorilor, de la 70% acum un deceniu la 45%. La oaie avem unul dintre cele mai mari șepteluri din Uniune și nu avem voie să-l scoatem din țară până la finalul anului.
Așa că golul lăsat de brazilieni nu se va umple din Sibiu sau din Călărași. Se va umple din Argentina, din Uruguay, din Paraguay, celelalte trei semnături de pe același acord din ianuarie. Sau se va umple tot din Brazilia, peste câteva săptămâni, dacă auditul de mâine iese bine.
Un embargo nu creează fermieri. Îi protejează pe cei care există deja. Noi am făcut lucrurile pe dos: am aplicat mai întâi, cu rigoare, regulile care i-au scos din piață pe ai noștri, și abia pe urmă am verificat dacă cel care ne vinde în locul lor le respectă.
Astăzi Bruxellesul a închis ușa. Mâine se termină controlul, dacă e pozitiv, o deschide”, spune eurodeputatul Luis Lazarus.
Sursa: ZeusTV
