Ministrul de externe Luminița Odobescu a transmis miercuri, la aniversarea a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, că 1859 a fost moment fundamental pentru toţi românii, iar acest act care a marcat decisiv procesul modernizării societăţii româneşti a devenit realitate printr-un proces elaborat de coeziune, voinţă şi solidaritate naţională, în pofida contextului politic complex, mai ales la nivel internaţional.
Unirea Principatelor Române a reprezentat şi o realizare majoră de politică externă, recunoaşterea internaţională a actului de voinţă al românilor reprezentând un obiectiv central al acţiunilor diplomaţiei române. Astfel, istoria instituţiei noastre este intrinsec legată de actul unirii de la 1859, secţia Afacerilor Străine fiind înfiinţată în cadrul Secretariatului de Stat. Aceasta a reprezentat nucleul a ceea ce, începând din 1862, va deveni instituţia Ministerului Afacerilor Externe, punându-se astfel bazele diplomaţiei române moderne.
Trebuie să amintim cu recunoştinţă şi faptul că o trăsătură esenţială a politicii externe a Principatelor Unite în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a constituit-o inaugurarea de acţiuni diplomatice de sine stătătoare, concretizarea unei politici externe româneşti, oficiale şi cu caracter permanent, orientate în direcţia realizării obiectivelor fundamentale ale naţiunii române.
În acelaşi spirit de solidaritate naţională, activism civic şi politic, precum şi cu sprijinul diplomaţiei române, a urmat parcursul susţinut al naţiunii române spre obţinerea independenţei de stat de la 1877 şi spre realizarea, la 1918, a statului naţional unitar român modern.
Tot acest uriaş efort politico-diplomatic de decenii, menit a concretiza marile idealuri naţionale, a servit drept model pentru acţiunea actorilor politici şi diplomatici din zilele noastre, permiţând României să dobândească statutul de membru al Uniunii Europene şi NATO.
În contextul internaţional complicat din prezent, marcat de numeroase provocări şi schimbări, în vecinătatea imediată si pe plan global, ideea de unitate naţională în jurul unor obiective comune ale societăţii române, aşa cum au fost cele ale actului de voinţă de la 24 ianuarie 1859, rămâne o sursă de inspiraţie pentru acţiunile diplomaţiei române actuale şi pentru generaţiile viitoare.
