„Înțeleg satira la adresa fariseismului bisericesc și accept critica năravurilor păcătoase ale conducătorilor de instituții religioase. Chiar și așa, am câteva motive pentru care, după treizeci de ani de reflecție asupra chestiunilor teologice, nu pot fi ateu”, scrie, pe Facebook, teologul Mihail Neamţu.
„Întâi de toate, materialismul nu explică complexitatea lumii și, mai ales, structura ordonată a universului matematic. Există, în mod evident, lucruri pe care nu le poți atinge: timpul, spațiul, numerele sau chiar noțiuni abstracte (invocate chiar și de legislația penală) precum identitatea persoanei. Vorbim, așadar, despre conceptele transcendentale, situate dincolo de percepția nemijlocită a realității empirice. Legitățile fizico-matematice nu sunt simple invenții ale minții omenești, ci descoperiri ale modului în care Creatorul a gândit rânduielile creației.
Argumentul estetic: e primăvară și vezi bujorii Deltei înflorind. Cine ar putea nega existența unei cauze finale, situată dincolo de simfonia culorilor? Scopul florilor din orice grădină pare să fie unul exterior clorofilei degajate natural, printr-un proces de fotosinteză studiat la orele de chimie sau biologie. Prin jocul simetriilor și poezia frumuseții, natura înconjurătoare vorbește, în chip diafan, despre slava, măreția și splendoarea Dumnezeirii.
Argumentul istoric: ideologiile născute din ateism au sfârșit printr-un cult al morții și glorificarea barbară a violenței, sângelui și crimei. Când omul nu mai poartă chipul lui Dumnezeu, el poate fi lesne ucis sau eliminat din peisaj.
Nihilismul e concluzia ultimă a oricărei doctrine socialiste, comuniste, naziste, fasciste, corporatiste, consumeriste sau globaliste. Filozofii, artiștii, politicienii, tehnocrații și maeștrii ingineriilor sociale din ultimul veac și jumătate au sfârșit prin a mutila natura și prin a perverti natura. Umanismul ateu își găsește manifestarea ultimă în trans-umanism.
Argumentul etic: dacă Dumnezeu nu există, distincția dintre bine și rău este arbitrară, subiectivă sau pur utilitară. Voi spune că binele e doar ceea ce îmi place, ceea ce mă încântă, ceea ce mă amuză, ceea ce mă satisface. Ateismul nu permite întemeierea unei morale obiective, prin recurs la imperative categorice. Orice enunț de ordin sentimental (te iubesc) exprimă doar niște reacții chimice trecătoare. Viața e un amestec de apariții, întâmplări și procese aleatorii. Nimic nu se leagă, nimic nu contează. Metamorfozat în cinism, ateismul ne spune că absolut nimic nu dăinuie-n veșnicie.
Argumentul politic: rareori ateismul reprezintă răspunsul onest la o interogație metafizică serioasă. În ultimii șaptezeci de ani, promotorii necredinței au amplificat atmosfera de frivolitate, can-can și amoralitate din Hollywood, bunăoară, pentru a permite elitelor manageriale din Occident să experimenteze (prin testare și validare) diferite rețete de inginerie socială și distopie politică, anunțate de H. G. Wells, A. Huxley sau G. Orwell.
Dispariția lui Dumnezeu, slăbirea instituției Bisericii și degradarea practicii creștinismului tradițional n-au condus la dispariția superstițiilor. Dimpotrivă, ritualurile de profanare, limbajul demonic și simbolistica de tip ocult și-au crescut influența asupra producției artistice, de la muzica pop și până la pornografia hardcore.
Miliardari precum George Soros, Bill Gates sau Larry Fink și-au putut extinde controlul asupra mentalului colectiv al tinerelor generații. Cum? Prin demitologizarea Bibliei, infiltrarea Bisericii, caricaturizarea tradiției, destructurarea familiei și desacralizarea vieții. Așa am ajuns ca oligarhii de la Davos să spună, explicit, că-și doresc scăderea fertilității, vaccinarea obligatorie, depopularea planetei, reducerea emisiei de carbon prin înlocuirea oamenilor cu roboți, etc.
Ateismul, altfel spus, nu eliberează pe nimeni. Dimpotrivă. E calea spre sclavie, idolatrie și moarte”, scrie Neamţu.
