„Trăim vremuri stranii. Limbajul obscen ne inundă și ne sufocă, oriunde ne-am afla. Înjură mai toată lumea: și birjarii, și primarii, și oamenii cu studii superioare, dar și analfabeții. Suduie fără complexe și profesorii cu titluri doctorale, dar și studentele ori studentele. Profanează limba nu doar taximetriștii, ci și poeții sau artiștii. Ne scufundăm într-o magmă care bolborosește ceva, cumva, într-un limbaj strident, colorat și mereu genital”, scrie, pe Facebook, teologul Mihail Neamţu.
„Pe vremuri, burghezii se îmbrăcau ca aristocrații: domnii chiar nu renunțau deloc la costum sau cravată. Astăzi, chiar și universitarii poartă blugi rupți, tatuaje de marinar și țoale de hipioți. Ne situăm, triumfători, pe culmile autosuficienței.
Postăm, nu postim. Mai crede cineva în suflet, câtă vreme trupul există doar pentru a fi tranzacționat? Demența digitală a înlocuit armoniile naturii. Misterul și pudoarea vând mai puțin decât isteria ori gălăgia stradală. Am renunțat la rigorile creștinismului, fără să părăsim superstițiile populare. Ne-am depărtat de cinstirea Fecioarei și nu mai privim deloc spre icoane. Rezultatul? Au câștigat masiv demonii pornografiei și urâciunea pustiirii-n pix ori pixeli.
Pe vremuri, din rațiuni de pudoare și statut social, orice mare actriță ezita chiar să pozeze nud. Astăzi, pentru un pumn de arginți, modelul Vitoriei Lipan a cedat locul cocotei rujate sau botoxate. Renunțând la visul maternității, ea se dezbracă oricând la comandă, satisfăcând un bărbat anonim de la celălalt capăt al planetei.
Citim tot mai puțin, dar compensăm absența culturii prin clipuri TikTok. Am batjocorit de treizeci de ani Biserica, Evanghelia și ora de religie.
Suntem mai culți decât dascălii noștri? Ne purtăm oare mai înțelepți? Avem maniere mai rafinate? Nicidecum. Doar ne scufundăm zilnic în abisul prostiei colective. Asistăm sau contribuim la prăbușirea universală a nivelului de IQ.
Soluția? Denunțarea idolilor cetății, repudierea mitului progresului istoric, redescoperirea memoriei ca topos paradiziac și participarea modestă (uneori vocală, alteori discretă) la virtuțile unor mici comunități coagulate-n jurul valorilor”, scrie Neamţu.
