„Știu foarte bine ce-nseamnă să pornești de la zero. Să fii un anonim. Să nu moștenești averea, relațiile sau faima rudelor bine plantate-n sistem; să nu primești vreo funcție de-a gata; să n-ai parte de-o carieră diplomatică, politică sau universitară unsă prin șpăgi, pile și telefoane onctuoase”, scrie, pe Facebook, teologul Mihail Neamţu.
„Nicio zi și nicio noapte, măcar, n-am trăit în huzur. N-am socotit că anumite onoruri mi s-ar cuveni doar pentru că vin dintr-o familie de ștabi. M-a ocolit noțiunea de pleașcă.
Știu cum arată ceasurile prelungite printre sute de cărți conspectate din respect pentru tradiție (sau recenzate de dragul unor maeștri).
Știu ce înseamnă să completezi zeci de dosare către universitățile de top ale planetei pentru a obține o singură bursă disponibilă pe piață. Stoicism, trudă, nevoință.
Știu ce înseamnă să mănânci pământul, cu fruntea asudată și inima îmbărbătată a celui care mai speră-n surâsul târziu al îngerului păzitor.
După ce-am întâlnit cei mai deștepți oameni din mediul academic occidental angajat în sfera filozofiei, a teologiei sau a științelor politice, am dat și de carul cu proști (sau corul cu fuduli) care ne conduc astăzi spre dezastru — cu zâmbetul zglobiu al impunității.
Golani și interlopi stau acum, fără complexe, pe jilțuri parlamentare ocupate, odinioară, de Maiorescu, P.P. Carp sau Nicolae Iorga. E și vina noastră.
Ce este de făcut? Să continuăm așa cum am început. Să pariem pe suprema exigență a adevărului. Să demonstrăm consecvență. Să mergem, printre cruci și răscruci, până la capăt de drum”, scrie Neamţu.
