Mii de copii au fost deportaţi de la începutul războiului din Ucraina în Rusia. Kremlinul susţine că i-a salvat, Kievul acuză de genocid. Vladimir Putin şi mâna lui dreaptă, şefa comisiei ruse pentru drepturile copilului sunt acuzaţi de Curtea Penală Internaţionala că au ordonat şi condus operaţiunile de deportare. De altfel, Maria Lvova Belova, pe numele căreia a fost emis, de asemenea mandat de arestare, s-a ocupat personal de aducerea copiilor ucraineni în Rusia şi de plasarea lor, potrivit Știrile TVR.
Planul diabolic al Kremlinului a fost conceput pe trei piloni: copiii din orfelinate sau alte instituţii de îngrijire care mai au rude, chiar şi părinţi. Al doilea, copii separați de părinți în timpul războiului: răniți, proaspăt orfani, separați în tabere de filtrare. Şi copii trimiși voluntar în tabere de vară. Cu o lege care prevede toate situaţiile, restul e istorie.
Un grup de ziarişti ai televiziunilor publice europene, membre EBU, organizaţie din care face parte şi TVR, a studiat ore întregi de filmări postate de Belova pe canalul ei de Telegram. A început căutarea copiilor care apăreau în filmele de propagandă ale Moscovei.
Când au început bombardamentele la Mariupol, Olexander a fost rănit la ochi în timp ce alerga spre vecini ca să o ia pe sora lui. Mama lui l-a dus la uzina Ilici, unde era un spital militar improvizat. Dar clădirea a fost înconjurată de ruşi, iar Oleksander îşi aminteşte cu groază.
Oleksandr: Ne-au urcat în camioane şi ne-au dus într-o tabără de selecţie. Acolo, mama mea a fost interogată, apoi au spus că mama nu a trecut procesul de selecţie şi că voi fi luat de lângă ea. Nu ni s-a permis să ne luăm rămas bun. Cei de la serviciul rus pentru protecţia copilului mi-au spus că mă despart de mama.
Dar Olexander o avea pe bunica lui în viaţă care în tot acest timp îi căuta disperată. A reuşit să-şi recupereze toţi cei trei nepoţi.
Olena este o asistentă din Izium, un oraș care a fost sub ocupație rusă timp de șase luni în 2022. La 30 aprilie, o rachetă i-a ucis mama și i-a rănit grav fiul Andri. Apoi a fost transferat în Rusia.
Olena: Eram îngrozită că nu ştiam, nu înţelegeam. Încercam măcar să aflu dacă fiul meu e în viaţă. Dacă nu-mi daţi nici o informaţie, măcar spuneţi-mi dacă mai e în viaţă. Nu mi-au spus nimic…La o zi după ce l-au transferat mi-au spus că l-au operat.
Olena a reuşit să ajungă la Moscova unde a stat trei luni cu fiul ei. Cu ajutorul ONG-urilor şi al voluntarilor a reuşit să ajungă în Elveţia unde fiul ei este tratat.
Dar acestea sunt cazurile fericite. Multora li s-a pierdut urma.
Bill van Esveld, Associate Child Rights Director: Nu numai deportarea ca atare este crimă de război, dar şi adopţia copiilor pe timp de război încalcă legile internaţionale. Rusia a schimbat legile astfel încât aceşti copii să poată primi cetăţenia rusă.
Daria Herasymchuk, preşedinta Ukraine for Children’s Rights and Rehabilitation: Nu este altceva decât genocid împotriva poporului ucrainean prin copiii săi. Îi răpesc, le schimbă cetăţenia, îi dau spre adopţie sau în plasament, îi abuzează sexual sau altfel. Din păcate, pe unii îi ucid, rănesc sau îi traumatizează psihic. Toate acestea sunt probe de genocid.
Ancheta jurnaliştilor EBU a contat foarte mult în decizia CPI pentru că în timpul investigaţiei au fost strânse probe pe care judecătorii le-au verificat ulterior.
În momentul de faţă se estimează că numărul copiilor deportaţi în Rusia este de aproximativ 16 mii. Mâna dreaptă a lui Putin, Maria Lvova Belova se laudă că a înfiat un copil din Mariupol, un copil pe care poate că rudele sale încă îl mai caută.
