Secretarul General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, vorbește despre atacurile hibride, strategiile de apărare ale NATO, în special împotriva atacurilor asupra infrastructurii critice, și perspectivele războiului din Ucraina.
Secretarul General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, a acordat un interviu cotidianului „Tagesspiegel”, cu prilejul vizitei oficiale pe care a efectuat-o Germania, pe 16 mai.
„Putin folosește astăzi amenințările nucleare drept instrument de comunicare strategică. El vrea să exercite presiuni asupra opiniei publice din țările noastre, să exploateze faptul că cetățenii din democrațiile noastre sunt îngrijorați atunci când aud despre acest subiect”, a spus Mircea Geoană.
Interviul acordat de Mircea Geoană:
– Domnule Geoană, NATO a emis recent un avertisment puternic cu privire la creșterea atacurilor hibride ale Rusiei în Europa. Ce evoluții observați?
– Observăm modul în care Rusia se organizează, atât din punct de vedere ideologic, cât și din punct de vedere economic și în ceea ce privește politica externă. Ideea de principiu este de a se orienta întotdeauna spre o confruntare pe termen lung cu Occidentul. În Ucraina, Putin folosește tot mai agresiv întreaga gamă de instrumente de război convențional pentru a exercita o presiune imensă. În țările vecine, cum ar fi Moldova, Georgia și în Caucaz, utilizează întreaga gamă de metode de război hibrid – la o scară fără precedent.
– Și în ceea ce privește țările NATO?
– Și aici observăm o escaladare, o expansiune fără precedent a războiului hibrid al Rusiei. Atât în ceea ce privește frecvența și intensitatea atacurilor, cât și în ceea ce privește tipul și varietatea lor. Membrii NATO raportează atacuri cibernetice la scară largă, atacuri cibernetice, bruiaj GPS, interferențe politice, dezinformare, interferențe în alegeri, acte de violență și chiar tentative de asasinat pe teritoriul NATO. Situația este, prin urmare, foarte serioasa.
– Intră aceste atacuri hibride sub incidența Articolului 5 din Tratatul NATO?
– Acest model de agresiune nu intră încă sub incidența Articolului 5 din Tratatului NATO, care reglementează funcționarea Alianței. Dar vedem riscurile pentru infrastructura, de la conducte de petrol și gaze, până la conexiunile de fibră optică. Cu alte cuvinte, lucruri care sunt esențiale pentru funcționarea economiilor noastre și a sectorului nostru financiar.
– Cu ce scenarii se confruntă NATO?
– Cablurile de fibră optică, de exemplu, sunt o parte critică a infrastructurii noastre. Gândiți-vă cât de multe date sunt transmise prin intermediul lor numai sub Oceanul Atlantic. Prin ele se transmit, probabil, mai mult de 90% din tranzacțiile financiare dintre SUA și Europa. Dacă o astfel de conexiune ar fi întreruptă, impactul ar fi catastrofal. Există și alte ape – cum ar fi Marea Roșie- care nu sunt la fel de adânci, în care astfel de atacuri sunt chiar mai ușor de realizat. Noi trebuie să ne gândim și la scenarii dincolo de teritoriul NATO și să le discutăm cu partenerii noștri. Pericolul vine nu numai din Rusia, ci și de la alți actori statali și non-statali.
– Cum pot fi cablurile de mii de kilometri lungime să fie protejate în mod eficient?
– Există o mulțime de inovații în acest sens. De exemplu, sonare subacvatice care pot detecta activități suspecte. Cooperarea între guverne, armată și sectorul privat joacă un rol important în acest sens. La urma urmei, o mare parte din infrastructura critică se află în mâinile companiilor. Bineînțeles, NATO nu se poate ocupa de protecția acestora, dar poate contribui, de exemplu prin furnizarea de informații.
– Având în vedere această amenințare, nu cumva NATO și membrii săi alocă prea multe capacități pentru apărarea împotriva atacurilor convenționale?
-Nu, cred că începem să găsim echilibrul potrivit între cele două. NATO se mobilizează împotriva scenariilor convenționale și hibride. Cele două domenii nu sunt separate. Ele se îmbină fără probleme, este un model de agresiune. Trebuie să fim capabili să anticipăm și să respingem potențialele atacuri, sau cel puțin să le atenuăm. Cu toate acestea, este, de asemenea, esențial să nu tratăm fiecare eveniment ca pe un incident major, ci cu severitatea care se cuvine.
– Ce înseamnă asta în termeni concreți?
– Nu orice act ostil declanșează o alertă în cadrul Alianței. Declanșarea unei alerte este o consecință gravă – pentru Rusia, cât și pentru noi. Dar Rusia se joacă cu focul. În anumite privințe, Uniunea Sovietică ar putea fi descrisă ca o superputere nucleară mai responsabilă. Chiar și în timpul Războiului rece, Moscova a fost foarte precaută când venea vorba de folosirea retoricii nucleare în public. Astăzi, Putin folosește amenințările nucleare ca un fel de mijloc de comunicare strategică de la sine înțeles. El vrea să exercite presiuni asupra opiniei publice din țările noastre. Putin încearcă să exploateze faptul că cetățenii din democrațiile noastre democrații sunt îngrijorați atunci când aud despre acest subiect. Nu observăm nicio schimbare fundamentală în strategia Rusiei, în ceea ce privește utilizarea efectivă a armelor nucleare, dar această tactică de comunicare este foarte periculoasă. Rusia dă dovadă de o mai mare dorință de a-și asuma riscuri.
– Situația din Ucraina este foarte gravă. Forțele armate nu au suficiente arme pentru a proteja țara. Este Ucraina în pericol de a pierde pierde războiul?
– Acesta este unul dintre cele mai delicate momente ale războiului. Trebuie să ne asigurăm că, în timp ce suntem, pe bună dreptate, îngrijorați, să nu devenim prea pesimiști cu privire la evoluția situației. În prezent, Rusia obține câteva mici câștiguri tactice. Din punct de vedere militar, sunt neapărat valoroase. Moscova profită de slăbiciunea actuală a Ucrainei pentru a extinde linia frontului. Vedem în prezent acest lucru cu atacurile din nord-est împotriva orașului Kharkiv. Dar Putin știe că Ucraina va primi în curând noi echipamente, muniții și tehnologie din partea Occidentului. Este si un război al logisticii.
– O idee care este în prezent în discuție este de a sprijini apărarea aeriană ucraineană din țările NATO vecine, cum ar fi România sau Polonia. Este aceasta o idee realistă?
– Ucraina are nevoie urgentă de apărare aeriană și aș dori să mulțumesc Germaniei pentru contribuția pe care o aduce în acest sens. Dar nu, există un o linie de demarcație clară între teritoriul NATO și teritoriul non-NATO. Clauza de asistență reciprocă din Articolul 5 din Tratatul NATO se aplică exclusive teritoriului NATO și statelor membre. NATO nu are nicio intenție să intervină în acest conflict. Prin urmare, încercăm să evităm o escaladare. Susținem Ucraina să se apere și să respingă agresiunea rusă.
– Generalul Charles Brown, șeful Statului Major Întrunit al Forțelor Armate ale SUA, a descris joi desfășurarea instructorilor NATO în Ucraina ca fiind „inevitabilă”. Cum ar putea arăta acest lucru și cât de curând s-ar putea întâmpla?
– NATO nu are nicio intenție de a desfășura soldați în Ucraina. Secretarul General a reafirmat recent acest lucru la Roma. Ucraina nici măcar nu ne cere să facem acest lucru. Ucrainenii au nevoie de mai mult sprijin și acesta este obiectivul nostru în acest moment.
– Următorul Summit al NATO va avea loc la Washington în luna iulie. Ce rezultate sperați să obțineți?
– Importanța acestui summit este enormă. Nu doar pentru că sărbătorim cea de-a 75-a aniversare a extraordinarei noastre Alianțe. În prezent, lumea este atât de turbulentă și complicată încât nu putem să ne odihnim pe laurii trecutului. Trebuie să devenim mai puternici și să investim mai mult și mai bine în propria noastră apărare. Dar trebuie, de asemenea, să ne extindem parteneriatele – cu UE și cu partenerii din întreaga lume. De asemenea, este esențial să ne menținem avantajul tehnologic. De aceea, Summitul se va axa și pe modul în care putem, nu numai să investim mai mult în forțele noastre armate, ci și în toate celelalte dimensiuni ale securității, începând cu reziliența lanțurilor noastre de valoare și de aprovizionare, până la spațiu și spațiul cibernetice.
– Va primi Ucraina, la Summitul de la Washington, o invitație de a adera la NATO?
– Ucraina se apropie, cu fiecare zi ce trece, de NATO. Colaborează foarte strâns cu noi. Ei învață foarte repede. Procesul de aderare al Ucrainei a fost deja scurtat. Presupun că NATO își va asuma un rol mai important în coordonarea sprijinului pentru Ucraina. Cu toate acestea, o invitație de aderare necesită consensul tuturor celor 32 de membri ai NATO. Nu văd încă posibil acest lucru în situația actuală. Dar toată lumea știe că Ucraina va deveni membră a NATO, mai degrabă mai curând decât mai târziu.
Interviul a fost preluat de AICI.
