Când nu faci nimic nu știi niciodată când termini. Uneori devii suspicios că cel de lângă tine face de două ori mai mult și te lasă fără job.
Munca, de cand este conștientizată de către om, a avut două componente: una cantitativă și una calitativă.
Dacă te rezumi doar la cantitate se numește munca prostului.
Dacă te orientezi doar spre calitate se numește munca leneșului.
Când „trăitorii„ au conștientizat că „mărimea nu contează„, respectiv Calitatea este precum Coronavirusul (nu există, dar face jaf în economie), s-au mai adăugat noi valențe muncii.
Una dintre valențele asimilate este oferta muncii, cum ar zice Mircea Geoană, depinde de care parte a muncii ești... Mai exact oferi muncă sau te oferi să muncești, ca să nu picăm în retorica despre educație sexuală a domnului C.T.P..
O altă valență este predictibilitatea muncii. Ce alegem, muncă cu finalizare în pensie pe bază de contributivitate sau pensie specială pe baza muncii prestate de ceilalți cu finalizare la termen?
O valență mai complexă este ierahizarea muncii. Spre exemplu, ești Expert Salubrizare în sectorul 5 (gunoier), iar împreună cu alți colegi sunteți solicitați de un BOSS să poluați fonic un cetățean aflat în campanie electorală.
Conform ierarhizării muncii, putem spune că Experții în Salubrizare împreună cu Dulapul lui bădălău au făcut treabă bună… așa am aflat și noi că putem vota și cu olimpicul la matematică, fondatorul U.S.B. care candidează din partea PNLPLUSUSR.
Eficientizarea muncii, este cea mai periculoasă valență căpătată recent. Te trezesti luni, la prima oră, 12-12:30 fix, după o noapte albă asezonată cu ceva seriale originale NETFLIX, bei o cafea, te apuci de muncă și vezi că până la masa de prînz din timpul cinei ai muncit cât intr-o săptămână cu 8 ore la birou, trafic, ședințe, rapoarte, șefi, pauze, discuții…
O carte:
„Zen și arta reparării motocicletei” autor Robert M. Pirsig
O Idee:
„Nicio sarcină nu este prea grea dacă o împarți în câteva sarcini mai mici.”
