„Peste nu multe zile se fac trei ani de cînd România, caz foarte grav și fără precedent, nu are director al celui mai important serviciu secret, SRI. Doi președinți au refuzat inexplicabil să facă măcar vreo propunere, fie și una care ar fi picat la vot, și nici nu au explicat decent acest refuz. De trei ani SRI e condus, în disprețul normelor democrației, ale NATO și UE, de un general supus strict ordinelor și cu mandat limitat în ce privește prerogativele legale. Nu știm de ce se întîmplă asta. Dar am îndrăzni să formulăm o ipoteză: atît Iohannis la vremea lui, cît și Nicușor Dan ar putea avea drept motiv temerea că un director civil ar putea fi luat la bani mărunți în parlament și, vrînd nevrînd, ar trebui să spună anumite lucruri”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Situația e într-adevăr anomală: este pentru prima oară cînd principalul serviciu de informații este condus de un militar ca interimar mai mult de cîteva luni. Controlul civil asupra serviciilor secrete reprezintă o miză imensă pentru o democrație. Și există un detaliu semnificativ în plus: Ionescu nu a participat nici la vreo ședință a Parlamentului pentru dezbaterea raportului anual al SRI, și spre deosebire de Hellvig, care măcar mai avea apariții publice, Ionescu este extrem de discret – nu apare la niciun eveniment public, iar în toate fotografiile de la ședințele CSAT pare că face tot posibilul să-și protejeze chipul.
De ce nu avem director la SRI cu război în Ucraina, în Iran, cu drone care ne cad în cap?
Cea mai simplă explicație ar fi că procedura e complicată, numirile implică negocieri cu partidele, și nimănui nu-i pasă suficient de mult să ducă procesul la capăt. Problema acestei ipoteze, totuși, e că trei ani e o perioadă mult prea lungă pentru a fi explicabilă prin inerție. La un moment dat, inerția însăși devine decizie. Una nu foarte bună.
În plus, ar fi ciudat să considerăm că numiri care în trecut au mers fără probleme, s-au blocat brutal în două mandate diferite, sub doi președinți.
Nu ține.
S-a mai speculat, iarăși, că partenerii externi ai SRI – în primul rînd CIA și omologii din Five Eyes/structurile NATO – au un cuvînt neoficial de spus în privința conducerii serviciilor de intelligence aliate. Și că Iohannis sau Nicușor Dan ar fi primit semnale negative din exterior vizavi de numele pe care le-ar fi luat în calcul.
Subțire și asta, s-ar fi rezolvat pînă acum într-o formă sau alta. Nu corespundea unul, se găsea altul.
Există o ipoteză, însă, care ar putea explica acest mister, și care are legătură cu anul electoral 2024, primul an post-decembrist cînd România a avut pe agendă toate alegerile: europene, locale, parlamentare și prezidențiale.
După demisia din vară a lui Hellvig, cu parlamentul în vacanță, desemnarea unui succesor s-ar fi dus spre finalul anului 2023, adică exact în buza marelui an electoral 2024.
Ori, la noi s-a dovedit cu vîrf și îndesat că directorii SRI – ba chiar și prim-adjuncții – s-au implicat puternic în jocurile de putere în anii electorali.
E foarte plauzibil că Iohannis a vrut să evite apariția unui kingmaker fix în anul electoral, unul care i-ar fi putut încurca proprii socoteli, lui și partidului său. Asta ar fi putut duce la desemnarea unui director abia după ultimul rînd de alegeri, mai ales că Iohannis a rămas pînă în 2025.
Doar că respectivele alegeri au venit cu dureri mari. Victoria lui Trump în SUA, ascensiunea neașteptată a suveranistului Călin Georgescu și anularea prezidențialelor, au creat atît pentru Iohannis cît și pentru succesorul său, o problemă mult mai mare și mai concretă.
Mai exact, nevoia imperioasă de a ține scandalul anulării într-o formă cît mai difuză, mai neclară, pentru că o decizie cum a fost cea care a șocat lumea occidentală, în frunte cu administrația Trump, e greu spre imposibil de ambalat credibil.
Nu altul e motivul pentru care de un an încoace Nicușor Dan ne tot aburește cu raportul-fantomă care ne va lămuri pe toți că rușii au fost la mijloc. Acei ruși care nu au putut deturna alegerile în ultimul an și ceva în Moldova, Ungaria, Armenia, Albania dar, ce să vezi? Au reușit fix în România, ”furnizor de securitate și de stabilitate pe flancul estic al NATO”, nu-i așa?
Problema e că potrivit legii SRI ”Activitatea Serviciului Român de Informaţii este controlată de Parlament. Anual sau cînd Parlamentul hotărăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii, potrivit legii”.
Ceea ce înseamnă că un director civil al SRI ar putea fi în orice moment convocat de o majoritate în Parlament și luat la întrebări cu anularea alegerilor. Iar un director care nu a fost parte a scandalului ar avea încă și mai puțin motive să-și pună pielea la bătaie pentru alții, așa că nu se știe ce ar putea ”scăpa” în fața parlamentului.
În cazul SIE lucrurile sunt mai complicate, în sensul că legea de funcționare nu are o prevedere similară, ci vorbește doar de raport dat în fața CSAT și de convocare a directorului strict la Comisia SIE, cu ușile închise și nu în plen.
În egală măsură, prim-vicepreședinte SRI, generalul Răzvan Ionescu în prezent, nu are atribuții identice, în calitate de locțiitor, cu directorul plin, dovadă că legea CSAT îi permite participarea la ședințele organismului, dar fără drept de vot. Legea SRI vorbește strict de convocarea directorului la parlament și nu a locțiitorilor săi.
E posibil, în consecință, ca la baza refuzului șocant al celor doi președinți de a numi un director plin la SRI să stea exact teama că acesta, oricine ar fi și mai ales dacă ar fi o emanație politică, ar putea la un moment dat să ridice fie și un colț al păturii puse peste anularea alegerilor, peste eliminarea abuzivă de candidați, peste intentarea unor procese aberante lui Călin Georgescu gen tentativă de lovitură de stat cu mercenari din Africa șamd.
Adică acele evenimente care pot zgudui prin dezvăluiri din temelii regimul Nicușor Dan dacă se află prea multe. Dacă acest scenariu ar fi cel real, ar însemna, în traducere, că România va mai sta mult și bine fără director la SRI, și tot mult și bine cu tradiționalii Gabi Vlase la SIE ori Lucian Pahonțu la SPP”, scrie BTI.
