Scăderea considerabilă a populaţiei masculine care s-a produs în urmă cu mai multe mii de ani în întreaga lume ar putea fi explicată mai degrabă printr-o schimbare socială decât printr-o intensificare istorică a violenţei între grupurile de oameni, potrivit unui studiu publicat miercuri, informează AFP, arată Agerpres.
Echipa de eco-antropologie de la CNRS din Franţa, Muzeul Naţional de Istorie Naturală (MNHN) şi de la Universitatea Paris Cité a avansat ipoteza că acea scădere a rezultat dintr-o tranziţie spre un sistem patriliniar, în care bărbaţii sunt afiliaţi clanurilor conduse de taţii lor. Era un sistem care, în urma fisurării grupurilor şi a unei disparităţi apărute în capacitatea lor de reproducere, a dus la scăderea dramatică a numărului de bărbaţi.
Acest episod apărut la nivel populaţiilor mondiale spre sfârşitul Neoliticului, cu 3.000 – 5.000 de ani în urmă, s-a tradus printr-o scădere brutală a diversităţii cromozomului Y, responsabil cu transmiterea caracteristicilor sexuale masculine.
Ea a fost identificată abia recent prin analiza cromozomilor Y ai bărbaţilor din zilele noastre. Este o metodă ce permite „o întoarcere în trecut”, a declarat Raphaelle Chaix, specialistă în antropologie genetică la CNRS şi coautoare a studiului publicat în revista Nature Communications.
Metoda a permis, potrivit unui studiu apărut în 2015, identificarea unui eveniment „foarte specific bărbaţilor, o scădere bruscă a diversităţii lor în urmă cu circa 5.000 de ani, ca şi cum, pe atunci, ar fi existat un singur bărbat la 17 femei care participa la reproducere în Europa”, a adăugat aceeaşi cercetătoare de la CNRS.
Scăderea menţionată, deosebit de severă în Europa, a afectat şi alte regiuni ale lumii, cum ar fi Orientul Apropiat, Siberia şi Africa, pe o scală temporală mai amplă.
Noul studiu, co-realizat de Lea Guyon, care urmează studii doctorale în domeniul antropologiei genetice sub coordonarea asigurată de Raphaelle Chaix şi Evelyne Heyer, explică acel eveniment printr-o „schimbare de organizare socială, nu neapărat violentă”.
Ipoteza contrazice un studiu din 2018, potrivit căruia „clanurile se omorau între ele, făcând să dispară o anumită linie umană care este asociată unui anumit cromozom Y”, cauzând în final o scădere de diversitate la nivelul acelui cromozom. Acest scenariu este sprijinit de scăderea cu 15% a numărului de bărbaţi la fiecare generaţie.
Problema este că, până în prezent, registrul arheologic este prea subţire şi prea incert pentru a stabili că epoca Neoliticului a cunoscut un episod de violenţă universală şi durabilă, reamintesc autorii noii cercetări.
Modelul conceput de Lea Guyon se sprijină pe un sistem patriliniar denumit segmentar. Cu clanuri în care apăreau fisuri când deveneau prea mari, formând sub-clanuri în care „bărbaţii cei mai înrudiţi se regrupau, contribuind astfel la o triere a cromozomilor Y ai clanurilor”.
Apoi unele dintre clanuri au dispărut, în faţa altor clanuri care au avut mai mult succes în reproducere, „pentru că aveau o poziţie socială mai ridicată, mai multă putere sau resurse”, a adăugat cercetătoarea franceză.
Acest model reuşeşte să explice scăderea puternică a diversităţii genetice la capătul unei perioade de 2.000-3.000 de ani.
În ceea ce priveşte cauzele acele tranziţii sociale, autorii studiului indică apariţia agro-pastoralismului, în virtutea căruia populaţiile de vânători-culegători au fost depăşite de agricultori şi crescători de animale.
„Când comparăm populaţiile de vânători-culegători actuale şi populaţiile de agro-crescători de animale, primele sunt mult mai puţin patrilocale şi patriliniare decât cele din a doua categorie”, a spus Raphaelle Chaix. Această observaţie a alimentat ipoteza de lucru a echipei franceze, alături de observaţii efectuate pe teren.
Cercetarea a permis colectarea a peste 1.000 de genomuri din populaţii patriliniare şi evidenţierea faptului că sistemele patriliniare segmentare se confruntă cu o scădere importantă a diversităţii genetice a cromozomului Y.
Apariţia unei economii agro-pastorale, ce permite acumularea de resurse precum animale de fermă, ar fi favorizat patrilocalizarea – cuplul căsătorit se stabileşte în comunitatea soţului – şi patriliniaritatea, au reamintit autorii studiului.
Echipa franceză şi-ar dori să studieze de acum „aceste semnale pe fiecare continent, pentru a încerca să spună o poveste ceva mai specială din regiuni diferite ale lumii”, a adăugat Raphaelle Chaix.
sursa – AGERPRES
