Relația între o societate democratică și clasa ei politică poate fi privită ca o relație între o femeie și-un bărbat sau bigotă cum ar spune la referndum 3.531.732 de practicanți ortodocși.
Atunci când o societate îți dă șanse trebuie să o convingi că tu ești alesul și asta-i toată relația societății noastre cu clasa politică.
Iliescu și ai lui ne-au convins să nu ne vindem țara străinilor și golanilor, i-am acordat încredrea și-am fost înșelați.
Convenția Democrată ne-a amăgit cu 15 000 de specialiști că ne bagă în extaz economic și cam atât.
Iliescu și ai lui s-au jurat că vor sta aproape, poate chiar împreună,iar societatea ca o fată bătrână altă alternativă n-a avut.
„Să trăiți bine” s-a strigat prin 2004. S-a zis DA și politicianul a căzut mort de beat în așternuturile proaspăt schimbate, europene.
În 2008 s-au promis centuri, autostrăzi și căi ferate. În 2012 s-au garantat scutiri de taxe și un milion de locuri de muncă. Promisiunile de la o dreaptă socialistă și o stângă liberală au sedus ușor o societate falită cu chiloții-n vine.
Într-un final când clasa politică a sedus majorități confortabile cu „România lucrului bine făcut” și ulterior „Indrăznește să crezi în Romania„ societatea a devenit conștientă de un fenomen marginalizat din programa educației sexuale:
Dacă ești convinsă din vorbe și nu-ți face nimic, ori el e la…agiu ori tu ești o p…zdă proastă, una din două…
Luată „cu japca„ în 2019 și convinsă că va fi anticipat scăpată de un PSD majoritar analfabet și agresiv, societatea românească bătrână și bolnavă a fost acum trimisă să-și trateze bolile prin stațiunile de tratament de la colțul străzii cu alcool Mona și în lipsă de acces la Dumnezeu poate i-o ajuta Fortuna.
Sunt convins că asta-i România Normală…
O carte:
„QUO VADIS” autor Henryk Sienkiewicz
O Idee:
„Mi-a jurat o neştirbită dragoste, deoarece iubita mea purta placă…„
Constantin Ardeleanu
