„Dragilor, de câteva zile, telefonul meu îmi reamintește aproape zilnic că se apropie Halloween-ul. Într-o lume în care, din fericire, populația este majoritar creștin ortodoxă, nu-mi aduce aminte niciun program de telefon că vine Sfânta Parascheva, unde au fost sute de mii de oameni, sau Sfântul Dimitrie, cu alte sute de mii de pelerini în București”, spune părintele Dan Damaschin.
„În schimb, primesc constant notificări despre o sărbătoare asociată cu „iadul care va învinge”! Ce sărbătorim, de fapt, de Halloween? O zi a morților? O zi în care copiii noștri sperie și alungă duhurile întunecate, folosind sânge, cuțite și chiar jucării? Dragi părinți creștini, o sărbătoare în care diavolul este celebrat nu este o sărbătoare, ci o blasfemie. Învățați-vă copiii să sărbătorească duminicile, marile sărbători ale credinței noastre și nu o zi a morților!”, spune preotul ieşean, conform ortodoxia.ro.
În urmă cu un an, Cotidianul scria: „A vrut să facă Medicina, dar s-a răzgândit în ultima clipă, aşa că de mai bine de un sfert de veac Dan Damaschin este preot paroh al bisericii uneia dintre cele mai mari Maternităţi din ţară, Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie ”Cuza Vodă”. El este cunoscut în întreaga ţară pentru implicarea în activităţi sociale ce vizează incluziunea socială, lupta împotriva sărăciei, susţinerea femeilor abuzate în familie
Plin de modestie, preotul Dan Damaschin spune că misiunea lui a început atunci când a întâlnit o femeie care, din cauza greutăţilor, a vrut să avorteze copilul. A convins-o şi a ajutat-o să aleagă viaţa. De atunci, s-a pierdut numărul celor pe care preotul misionar i-a ajutat.
„În 1997, am început misiunea la marginea Pământului, la Podolenii de Sus, unde se afla o comunitate de oameni minunaţi, care, ca şi acum, sunt foarte, foarte săraci, noroaie încât îţi rămânea cizma prinsă în ele şi nu mai aveai cum să o recuperezi. Mi-am dorit, ca priorităţi ale misiunii, în primul rând să îmi păstrez râvna de a fi aproape de oameni şi în acelaşi timp de Hristos şi apoi să identific cât mai multe mijloace prin care enoriaşii să poată vedea în preot ‘omul lui Dumnezeu’ „, povesteşte, cu modestie, Dan Damaschin.
De acolo, de la marginea Pământului, cum spune părintele Dan Damaschin, a început şi „povestea caselor”. Nu doar casa parohială, biserica, ci şi casele sătenilor nevoiaşi s-au aflat în atenţia sa. Tot la Podoleni, a înfiinţat şi un punct farmaceutic, pentru că acolo, în acea comunitate, nu era nici asistent medical, nici medic, nici farmacie. Absolvent al Liceului Sanitar, preotul nu era doar duhovnic, ci şi asistent medical ori de câte ori era nevoie. Apoi a început să organizeze tabere.
„Mergeam cu bagajele în spate, pe la mănăstiri. Am restabilit Crăciunul şi darurile pentru copii. Eram prin ’97, când copiii mai credeau încă în Moş Gerilă. După doi ani, am plecat la Cozia, un sat la vrei 30 şi mai bine de kilometri de Iaşi. Fiind diabetic, aveam nevoie de un acces rapid la sistemul de sănătate. Şi acolo am făcut lucruri foarte frumoase cu copiii, am dezvoltat şi construit case pentru nevoiaşi şi multe alte proiecte. Ca orice preot aflat la vârsta tinereţii, m-am întrebat ce trebuie să fac, doream să fac altceva. Biserica nu este o entitate exclusiv transcedentală, construită din ziduri şi cu o zestre uriaşă, cum cred unii. Este cel mai mare păstrător cultural al ţării, în incinta Bisericii s-au făcut primele şcoli. Nu e o noutate. Biserica este cea care a patronat asistenţa medicală din România, până la Cuza. Biserica a fost şi rămâne cea mai mare şi importantă entitate culturală, socială şi educaţională şi rămâne pilonul cel mai sigur al societăţii româneşti. Oferă şi spiritualitate pentru cei care doresc mântuirea, fără nicio discuţie, dar nu înseamnă că Biserica nu s-a implicat în societate. În acest fel am văzut că trebuie să ajut copiii să meargă la şcoală, să facă serbare la fiecare sărbătoare mare. Oamenii învăţau mai uşor din piesa de teatru scrisă de mine, acolo, la Cozia, decât din predica mea din biserică. Când e vorba de sănătate, cum să nu te implici când vezi că omul din faţa ta e bolnav. Şi faci o colectă prin sat pentru a-l trimite la spital să se opereze. De 2.000 de ani nu se face liturghie fără omenie. Ca mine sunt mulţi alţi preoţi misionari care fac fapte frumoase”, ne spune preotul.
În 2005, după mai bine de şase ani petrecuţi la Cozia, preotul Dan Damaschin a devenit parohul bisericii celei mai mari Maternităţi din Moldova, Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie ”Cuza Vodă”.
„Cum făcusem Liceul Sanitar şi lucrasem ca asistent sanitar, această pregătire m-a ajutat cumva să ajung la ‘Cuza Vodă’, cea mai mare Maternitate din ţară, după numărul de naşteri, dar cea mai săracă, după numărul mare de pacienţi care au mari lipsuri materiale”, arată el.
De atunci şi până acum, preotul Dan Damaschin a ajutat mii, poate chiar zeci de mii de persoane să îşi găsească drumul în viaţă. Unii dintre copiii de suflet ai părintelui au reuşit, iar acum sunt fie studenţi la facultăţi renumite din ţară, fie medici, avocaţi, poliţişti.
„Avem şi absolvenţi, nu doar copii. I-am ajutat să ajungă oameni bine. Mare parte dintre ei sunt şi acum lângă noi şi sunt oameni de bază la Asociaţia ‘Glasul Vieţii’. Avem şi medici, avocaţi, poliţişti, avem şi profesori, şi preoţi. Avem din fiecare categorie profesională oameni care oriunde merg poartă în ei duhul vieţii de la ‘Glasul Vieţii’. Milostenia este singura formă de a păstra averea în mod real. Atunci când dai de pomană investeşti în comunitate, iar acel bine pe care tu îl oferi celui sărman îl ajută să crească, oferă plusvaloare societăţii, valoare care se va întoarce în favoarea ta mai devreme sau mai târziu sau în favoarea urmaşilor tăi. Restul, ce păstrezi doar pentru tine, va fi subiect de dezbatere şi de judecată în tribunal, bani aruncaţi la cazinouri sau cheltuiţi pe lucruri inutile. Cam asta înseamnă banii adunaţi pe care nu îi împarţi cu alţii. Despre asta e vorba. Investim în viitor, iar dacă mergem pe ordin spiritual îndumnezeirea înseamnă să aduci un om mai aproape de Dumnezeu. Intenţia mea nu este să aduc îndumnezeirea, ci să îi aduc aproape de Hristos, pentru că trebuie să fim veşnic vii, nu doar 90 de ani cu burta plină. Asta înseamnă milostenia, bunul pe care îl ai să-l transformi într-un bun nepieritor”, afirmă preotul Dan Damaschin.
Din dorinţa de a-i ajuta pe copiii sărmani, Dan Damaschin este cel care de doi ani convinge în fiecare vară artişti renumiţi să urce pe scena amplasată pe Stadionul ”Emil Alexandrescu” pentru a cânta gratuit la Festivalul Inimii. Banii strânşi din donaţiile celor care vin la concerte sunt folosiţi la cumpărarea celor necesare pentru copiii pe care îi are în grijă.
„Sunt 10.500 în mod real, oficial sunt 10.233. Sunt copii salvaţi de la avort, aici, în Maternitate, sau din familii nevoiaşe. E o legătură pentru totdeauna. Suntem responsabili pentru ei. ‘Inimo’ este cel mai mare festival caritabil, unde anual vin 7.000 de persoane pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Este un eveniment unde se pot distra la un loc şi bunicul, şi tăticul şi puiuţul. Organizarea festivalului înseamnă un efort uriaş. Şi acum când trec pe lângă stadion mi se face rău de la câtă bătaie de cap e, dar ştiu că la anul, în vară, îl voi face iar. Oamenii se bucură că pot participa la evenimentele artistice şi că în acelaşi timp pot face fapte bune”, precizează părintele.
Din dorinţa de a încălţa cât mai mulţi copii, preotul a lansat şi colecţia de bascheţi „Inimo”.
„Vrem ca în timp să încălţăm mai mult de zece mii şi ceva de copii. Vrem ca în ţară să nu mai fie copii desculţi. Aşa că, dacă cumperi un papucel, îl ţii pentru tine, dar în acelaşi timp încalţi un copil nevoiaş. Un papuc făcut în România înseamnă un salariu pentru nea Gică de la Pătrăuţi, înseamnă pensie pentru Moş Costache sau Moş Vasile, care poate fi bunicul oricăruia dintre noi, şi faci şi un copil fericit că merge la şcoală”, afirmă preotul Dan Damaschin.
Iar pe copiii care merg la şcoală, părintele îi trimite vara la ”marea cea mare”, după cum spune el. Nu mai puţin de 1.600 de copii au văzut şi în vara aceasta litoralul şi au petrecut câte o săptămână de poveste.
Însă în lupta sa cu sărăcia, acelaşi preot Dan Damaschin nu doar schimbă destine, dar încearcă să schimbe şi mentalităţi şi sisteme. A construit case pentru cei nevoiaşi şi protejează femeile abuzate de soţi. Acum vrea să construiască, din donaţii, o clinică medicală pentru persoanele defavorizate, unde oricine să poată beneficia de analize complete, investigaţii la computer tomograf, ecografii şi chiar RMN. Aşa că a cumpărat clădirea în care se afla un hotel de două stele. Acum e un adevărat şantier. Numai aparatura costă 1 milion de euro. Dar preotul nu se lasă. Face calcule, analizează şi le vorbeşte oamenilor despre ce înseamnă să îi ajuţi pe cei de lângă tine.
„De foarte mult timp sunt organizator de şantier, zidar, mai nou, după cum se zice, pot fi numit şi dezvoltator imobiliar, pentru că avem proiectul ‘Cartierul Vieţii’, dar cunoştinţele temeinice le acumulezi atunci când lucrezi pentru spaţii medico-sociale. Acolo înveţi mult mai multe lucruri. Acolo înveţi să lucrezi cu spaţii protejate împotriva radiaţiilor, înveţi toate circuitele unui spital şi toate regulile de construcţii. Proiectul clinicii sociale ‘Veronica’ a ajuns la 90%. Mai avem de achiziţionat mobilierul, uşile, aşteptăm aparatele electrice, termice şi sanitare, iar liftul trebuie racordat la curent. Asta înseamnă cheltuieli cam de 400.000 de euro. Mai avem nevoie de aceşti bănuţi. În decembrie vom plăti a doua rată către furnizorul de echipament imagistic din Germania. Am plătit un avans de 600.000 de euro. Mai trebuie să plătim pentru zona de Stomatologie scaunul dentar, iar în zona de Imagistică mai avem nevoie de două ecografe. Cred că am putea da drumul la clinică undeva până la Crăciun, iar după ce începe Anul Nou vrem să dăm drumul şi la zona de Imagistică. Sunt bani mulţi, e adevărat, dar gândind şi într-o altă perspectivă, viaţa oamenilor înseamnă infinit mai mult. Consider că merită ca românii să facă un efort ca să salvăm vieţi la propriu”, a transmis preotul Dan Damaschin.
Deşi lumea e din ce în ce mai închistată şi are o situaţie din ce în ce mai proastă, se implică activ, mai spune preotul.
„Sunt sute de voluntari care ne ajută la aceste activităţi. Sunt copii, studenţi, elevi din Iaşi care se implică. Încerc să acopăr solicitările de a ajuta venite din partea lor, dar nu reuşesc. Ceea ce înseamnă că loc de a face bine este. Sunt o mie de oameni care contribuie la activităţile noastre, sunt sute de voluntari. Îmi doresc să crească, să tot crească acest bulgăre de zăpadă, până când o să spargem acest zid al indiferenţei şi dispreţului faţă de oamenii necăjiţi. Aşa că pe cei 10.250 de copii i-am transformat în ‘Grăuntele de iubire’, cărora le oferim burse de trei ori pe an, le oferim haine, alimente, articole de igienă şi curăţenie în fiecare lună. Copilul are tot ceea ce îi trebuie să meargă la şcoală, condiţia e să aibă nota 10 la purtare, să nu aibă absenţe şi să vină şi pe la bisericuţă pentru că cu Doamne – Doamne ne facem oameni mari. Avem parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, cu mai toate primăriile din zona în care lucrăm, pentru a salva copiii din abandon şcolar, iar mai târziu de la cerşetorie sau puşcărie. Dacă vrem să îi facem oameni mari trebuie să investim în ei”, este mesajul preotului Dan Damaschin.
