„Mi se pare absolut abject ceea ce se petrece în România. Securitatea a reușit să scoată din joc oameni cheie, care ar fi putut aduce un alt suflu actualelor alegeri. Sociologii mă vor contrazice, spunându-mi că oricum cei scoși din joc nu erau viabili din punctul de vedere al sondajelor. „Erau irelevanți, deci oricum nu se produce nicio pagubă!””, scrie, pe blogul propriu, analistul politic şi economic Dan Diaconu.
„Asemenea afirmații le încadrez din start în categoria aberațiilor. Fără doar și poate, pot fi contestate tocmai prin ele însele: „Păi dacă erau nerelevanți, de ce nu au fost lăsați să candideze?”. Cunoașteți vreun șofer căruia să-i fie frică de „consecințele” pe care le-ar putea avea prezența unei broaște sau a unei râme pe suprafața carosabilă? În mod sigur, nu. Nici n-ai observa acele vietăți care, în cel mai rău caz, îți murdăresc anvelopa, care oricum se auto-curăță în 20 de metri. Însă, dacă pe suprafața carosabilă apar vaci, porci, cai sau alte animale masive, treburile se schimbă. De aceea autostrăzile sunt protejate cu garduri și tot de aceea, atunci când ies urșii la defilat pe Transfăgărășan, Arafat se pune pe compus mesaje pentru RO-alert. Așadar, n-ai cum să evaluezi modul în care un candidat poate schimba soarta alegerilor decât lăsându-l să candideze. Ceea ce la noi nu s-a petrecut întrucât așa e atunci când ești sub ocupație: ocupantul decide cine și ce!
Culmea, s-a ajuns astfel la o situație mai anostă chiar decât cea de la prezidențialele trecute, atunci când Plăvanul a ales să dezbată de unul singur. Dacă vă mai amintiți, chiar și-așa, la acea mizerie găzduită de slugoiul Pricopie – protector și al violatorilor instituției – a existat un student care, punând mâna pe microfon, l-a făcut mat pe Plăvan în două fraze. A fost o scăpare care a arătat limpede prostia infernală a Plăvanului.
Acum situația e chiar mai crâncenă decât atunci. Ce poți înțelege de la un retardat ca Ciucă, a cărui principală caracteristică e slănina pe creier, de la un Ciolacu pe care nu ți-l poți imagina decât cu acordionu'(sic!) sau de la un băiat de galerie expert în cioace mărunte de marketing? Celălalt pluton, compus din Lasconi și Geoană pare menit amenințării electoratului, ceva de genul „vedeți că există chiar și mai proști decât ăia din vârf!”. Și să nu-l uităm pe tovarășul Cristian Diaconescu, omul fără relief, împins pentru a repeta, precum o placă stricată, ideologia oficială. Ce poți înțelege din gloata asta informă, recitând pe aceeași voce horcăită sloganele aprobate de licurici? Spune vreunul ceva de starea de ocupație în care ne aflăm? Șoptește cineva ceva despre modul ilegal și chiar penal prin care se scurg bani și bunuri din Buget către Ucraina? Povestește cineva ceva despre dezastrul păstorit de Uniunea Europeană? Despre greutățile oamenilor care au ajuns efectiv să nu mai poată pune pe masă nici măcar plasticele infecte care se găsesc în supermarketuri? Plastice pe lângă care soia lui Ceaușescu era demnă de un festin regal. Aiurea: peste tot o imbecilă stare de amorțeală-în voie bună, specifică alcoolișilor care-au dat-o pe drojdie prea devreme, făcându-se de rahat în fața celorlalți invitați.
Și cum poporul, chiar și-așa imbecil cum e, nu prea cupla la farsa lor cu iz demagocratic, s-a dat drumul și la puțin circ. Ba că Lasconi are procurorii la ușă – în condițiile în care trebuia să fie de mult în pușcărie – ba că nevastă-sa lui Ciucă ar fi băgat racul la banii de înzestrare ai Armatei(păi credeți că degeaba a stat ăla acolo?), ba că, țineți-vă bine!, Ciolacu are o amantă cu care se tăvălește prin case de protocol. Ăsta era singurul lucru care ne mai rămăsese: să ni-l imaginăm pe Ciolacu în ipostaze intime. De la știrea de can-can cum că Marilen Pîrțea are o amantă cu care merge la mare, trebuia să mai existe și-un moț al rahatului care să arate cât de jos se poate ajunge. Vomit! Până și prostimea a trecut cioacele propuse la și altele.
Peisajul electoral pe care-l vedem este atât de searbăd încât ne demonstrează cu vârf și îndesat că așa-zisa democrație care ni se propune e un sistem atât de sec încât devine nefrecventabil. Nu poți totuși să te joci cu destinele oamenilor punându-le în mâna unor proști atât de seci. Un asemenea sistem nu are alt viitor decât moartea prin propria-i imprudență. Iar asta, când o vom constata, va fi deja prea târziu.
Dar să nu ne îndepărtăm! Să vorbim pe șleau de cele practice. Cum putem „juca” actualele alegeri? În momentul în care ți se propun niște nulități, asta se întâmplă pentru că cei din sistem vor să nu mergi la vot! E limpede: n-ai pe cine vota, deci nu te duci, sperând să se întâmple ceva. Nu se va întâmpla! Partidele își vor scoate la vot electoratul, așa cum se petrece la fiecare rundă de alegeri. Și în tot sportul ăsta va conta ăla care va duce cei mai mulți dobitoci la urne. E simplu! De aceea cred că e primul moment în care uriașul tăcut – adică marea masă electorală României – poate să iasă în față. Cum? Prin anularea artistică a votului.
Întrucât la prezidențiale ni se solicită să punem ștampila pe una dintre figurile anoste propuse de ei, chestiunea devine de-a dreptul simplă: cu pixul o să desenez un chenar pe care voi trece unul dintre candidații cărora le-a fost refuzată înscrierea în cursă. Iar ștampila o să o pun în acel chenar, conducând astfel la anularea votului. Și, ca să fiu sigur că se respectă toate detaliile necesare anulări votului, voi pune mai multe ștampile în acel chenar desenat.
Mulți vor considera acțiunea inutilă, însă fix aici e jocul. În cazul în care se va juca așa – și văd din ce în ce mai mulți oameni hotărâți să procedeze în acest fel – numărul voturilor anulate ar putea depăși numărul voturilor celor mai mulți dintre cei care s-au înscris în cursă. Cu cât mai mare va fi acest număr, cu atât mai tare se va clătina sistemul. Imaginați-vă doar ce s-ar întâmpla în cazul în care voturile anulate ar depăși numărul de voturi strâns de candidatul de pe locul 2! Nu e imposibil având în vedere participarea extrem de joasă. Probabil, pentru prima dată e o șansă ca „partidul celor care nu votează pentru că s-au săturat de farse” să înregistreze o victorie fulminantă.
Cred că e timpul ca votul împotrivă să se facă simțit. Cu cât se anulează mai multe voturi, cu atât putem vedea puterea „partidului nostru”, al celor care s-au săturat de imbecili”, scrie Diaconu.
