Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a avut un comentariu după prestația Elenei Lasconi, candidata USR la prezidențiale, de la dezbaterea organizată de Digi 24, scrie dcnews.ro.
Cu un război la graniță, Elena Lasconi face gafe uriașe despre NATO. Candidata USR inventează termeni. Vorbește despre „Încălcarea” Articolului 5, când este, de fapt, „Activarea” Articolului 5. Activare înseamnă punerea în aplicare a mecanismului de apărare colectivă.Se întâmplă când un stat membru NATO invocă Articolul 5 și Alianța decide, prin consens, să răspundă militar sau prin alte mijloace. Până acum, Articolul 5 a fost activat o singură dată, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite.
Nu există conceptul de „încălcare” a Articolului 5. Articolul nu este o lege care poate fi „încălcată”, ci o clauză care stabilește obligații între statele membre. Un stat advers NATO, care ar ataca un membru al Alianței, nu încalcă Articolul 5, ci pur și simplu declanșează contextul în care acesta ar putea fi activat.
Această lipsă de pregătire profesională, însoțită de un zâmbet, sugerează o neglijență care devine extrem de periculoasă în contextul geopolitic actual. În fața unui război la granița României și a amenințărilor globale, un lider care comite astfel de erori riscă să submineze relațiile externe, să decredibilizeze țara în fața partenerilor strategici și să afecteze capacitatea națională de a răspunde crizelor.
Mai mult, comparația făcută de medicul psihiatru Gabriel Diaconu între Elena Lasconi și George Simion, un alt candidat controversat, subliniază o problemă generală: lipsa unei înțelegeri solide a poziției României în lume și a obligațiilor sale internaționale. În timp ce Elena Lasconi este văzută ca „simplă…, dar curată”, această ingenuitate politică poate avea consecințe grave, mai ales într-un context în care deciziile de securitate trebuie luate rapid și cu discernământ. Într-un scenariu de criză, o gafă sau o ezitare ar putea costa mult mai mult decât imaginea publică a unui lider – ar putea periclita însăși siguranța națională.
Astfel, ascensiunea unui lider precum Elena Lasconi, fără experiență în politică externă și fără o înțelegere profundă a tratatelor care definesc securitatea națională, este un risc pe care România nu și-l poate asuma. Funcția de președinte necesită nu doar bune intenții, ci și competență, educație și un minim respect pentru complexitatea rolului de reprezentare a unui stat pe scena internațională.
„Elena Lasconi, repetentă la politică externă. Și nu e singura.*** Afirm, fără tăgadă, că atât Elena Lasconi cât și George Simion sunt profund inepți, diletanți cât privește atât constituția României, dar și locul nostru pe hartă. Dacă Simion măcar pretinde c-ar fi făcut niscaiva istorie la Iași, Lasconi are ingenuitatea tâmpă a unuia care nici măcar n-a tras cu urechea la lecție, darămite să-și facă temele.
După ce-a mermelit relația României cu Consiliul de Securitate al ONU, la dezbaterea de aseară Elena Lasconi a băgat din nou oiștea în gard vis-a-vis de articolul 5 din tratatul NATO. C-o fi ”încălcat” sau ”activat” articolul, fapt este că zâmbitoarea progresistă nici n-are habar, nici nu prea a interesat-o, ce înseamnă asta. Și mai periculos e că i se iartă. I se iartă pentru că, pentru mulți dintre puținii ei votanți, e preferabil să fii ”curat dar tâmpit” decât ”educat dar corupt”. Pentru corupție există justiție. Pentru tâmpenie nu există decât consecințe. Și în vremuri de pace, aberații precum cele debitate de Lasconi ar fi urgent taxate. Dar în perioada care vine, serenitatea netedă ca fundul de bebeluș a candidatei USR rivalizează doar cu ”planul de pace Simion”.
Am putea la fel de bine să alegem o găină decapitată președinte, efectul ar fi identic. Dacă tot ai de gând să votezi, dacă rândurile de mai sus te-au enervat și ai de gând să mă înjuri, foarte bine. Înjură-mă. Dar deschide cartea.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN/ NATO) a fost răspunsul concertat al Statelor Unite, Canadei și câtorva țări occidentale (cele mai importante fiind Franța, Belgia, Marea Britanie, Italia, Danemarca) la amenințarea pe care o presupunea prezența Uniunii Sovietice pe teritoriul european, după ”blocada Berlinului”.
Dacă articolele 1 – 4 din Tratat stabilesc regulile de participare, organizare și cooperare, articolul 5 (mult-invocatul articol 5) reprezintă ”casus foederis”, sau situația conflictuală și răspunsul la ea din partea alianței: toți pentru unul, și unul pentru toți. Până la aderarea la NATO, statul modern român nu a mai avut o astfel de alianță. A existat ”casus foederis” între Principatele Române, în timpul domniei lui Carol, și Imperiul Austro-Ungar, doar că la începerea Primului Război Mondial acesta devenise caduc (deși fusese reînnoit în 1913). Casus foederis angajează participanții la tratat la eforturile comune de apărare, în cazul în care unul dintre statele membre este atacat, și funcționează din prima secundă a agresiunii. Asta nu pricepe Lasconi, asta nu pricepe Simion. Și – de bună măsură – nu pricep nici mulți dintre cei care-i simpatizează”, a spus medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
