Preşedintele Iohannis, s-a adresat Parlamentului României
pentru prima dată în 2016
Președintele României, domnul Klaus Iohannis a fost luni în Parlament pentru a se adresa plenului reunit.Șeful statului a ținut un discurs, abordând teme de politică internă, mai ales că 2016 este anul în care vor avea loc alegeri locale și legislative.Iohannis a atras atenția asupra momentului important pentru justiție, precizând că nu va rămâne un simplu spectator, în cazul numirii șefilor din acest sector.
Președintele a transmis în prealabil o scrisoare președinților celor doua Camere ale Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu și Valeriu Zgonea, în care a cerut să adreseze Parlamentului un mesaj pe 22 februarie, iar conducerea Legislativului a aprobat solicitarea.
La sosirea la Palatul Parlamentului, Președintele Klaus Iohannis a fost primit de Călin Popescu Tăriceanu și de Valeriu Zgonea.Klaus Iohannis a intra în sala de plen, însoțit de Dan Mihalache, Tăriceanu si Dacian Cioloș.La discursul Președintelui din plen au fost prezenți 374 deputați și senatori.
În continuare vă prezentăm câteva aspecte importante din discursul lui Klaus Iohannis
(sursa – Administrația Prezidențială)
”Ne aflăm la debutul ultimului an de mandat pentru actualul Parlament, un an electoral. În afara competiției politice democratice, în afara emoției inerente perioadei alegerilor, anii electorali au avut în România, din păcate, și alte caracteristici și au adus un anumit tip de practici.
Apropierea campaniilor a atras adesea măsuri care să avantajeze o formațiune sau alta, politici adoptate în urma unor calcule electorale, alocări de fonduri după culoarea politică, promisiuni populiste sau nesustenabile și chiar legi niciodată aplicate.
Mărirea cu 50% a salariilor profesorilor, decisă în 2008 și niciodată aplicată, sau Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2014, care a legalizat migrația aleșilor locali, din păcate aplicată, vor rămâne probabil într-o nefericită istorie a măsurilor legislative cu iz electoral.
Vă propun un an 2016 în care competiția pentru voturi să nu excludă preocuparea pentru construcția pe termen lung, în care febra campaniilor să nu oprească dezbaterea așezată, iar subiectele spectaculoase de zi cu zi să nu elimine de pe agenda publică teme majore de interes pentru cetățeni și viața lor.
Pornind de la aceste premise, vă invit să asumăm împreună câteva mize majore pentru anul 2016:
• prima vizează începutul recâștigării încrederii în politică;
• a doua ține de funcționarea instituțiilor într-un stat democratic;
• a treia privește continuarea eforturilor în domenii în care România a făcut progrese și a câștigat respectul partenerilor externi; • și, în fine, dar nu în ultimul rând, în zona marilor sisteme publice, vă propun să punem câteva pietre de temelie pe care să se poată construi în 2017, indiferent cine va fi la putere.
Am spus la finele anului trecut că îmi doresc ca anul 2016 să fie anul în care clasa politică dă un semnal clar că a înțeles aspirațiile și așteptările societății și face un pas către înnoire în materie de atitudini, idei și oameni.
Instabilitatea legislativă în general afectează nu doar funcționarea economiei, a societății, a marilor sisteme publice precum educația și sănătatea, ci ajunge să fie o vulnerabilitate a sistemului democratic. Cred că nimeni nu-și dorește așa ceva.
Sunt preocupat de modul în care funcţionează ansamblul acestui stat, instituţiile lui, cu atenta separare a puterilor. Dar vreau în acelaşi timp să transmit un mesaj foarte limpede: acest stat nu poate da impresia unei funcţionări haotice, dezordonate, cu alte cuvinte a unui stat în care fiecare face ce vrea şi fiecare instituţie are agenda proprie.
O guvernare nu poate fi cu adevărat performantă fără un Parlament puternic, iar justiţia nu poate fi cu adevărat eficientă fără o putere legislativă pe măsură. A gândi puterile separat şi a le evalua izolat este o greşeală. România trebuie să se mişte înainte în ansamblul ei.
Doamnelor şi domnilor,
În acest context trebuie să spun că suntem în întârziere în a da răspunsuri esenţiale cu privire la preocupări majore de pe agenda cetăţenilor, inclusiv în perspectiva anului 2018, când vom sărbători Centenarul Marii Uniri.
Ce facem cu marile sisteme publice – educaţie, sănătate, pensii? Ce soluţii găsim pentru sutele de mii de tineri fără diplomă de Bacalaureat care se integrează greu sau deloc pe piaţa muncii? Ce se întâmplă dacă vom constata într-un viitor nu foarte îndepărtat că sistemul de pensii nu mai este sustenabil? Ce facem cu salarizarea bugetarilor? Cum gestionăm problema demografică şi cum evităm un viitor probabil în care România ar deveni lipsită de atractivitate şi ca forţă de muncă, şi ca piaţă de desfacere şi va fi slăbită în cadrul Uniunii Europene din cauza scăderii demografice?
Anul acesta se încheie un mandat parlamentar, însă parcursul politic continuă, iar marile teme ale societății românești rămân aceleaşi. În lumina preocupării pentru astfel de teme, am lansat zilele trecute o amplă dezbatere naţională în domeniul educaţiei şi cercetării în cadrul proiectului pe care l-am numit „România educată”. Îmi doresc ca în 2016 să definim clar obiectivele naţionale şi direcţia în care ne dorim să meargă sistemul nostru de educaţie.
Criza migraţiei, creşterea ameninţării teroriste, riscurile de securitate dinspre Est şi însăşi punerea sub semnul întrebării a proiectului european fac din anul 2016 unul crucial pentru stabilitatea din regiune şi pentru viitorul Europei.
Pentru România, în materie de politică externă şi securitate, priorităţile şi obiectivele majore rămân aceleaşi. 2016 întruneşte toate premisele pentru a însemna o creştere calitativă a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii, cu precădere în domeniul economic, în paralel cu întărirea componentei politico-militare. În acest sens, am apreciat în mod deosebit demersul Statelor Unite de a creşte semnificativ, de patru ori, bugetul destinat Iniţiativei pentru Reasigurare Europeană pentru 2017.
Creşterea bugetului destinat apărării până la un procent de 2% din PIB rămâne, deci, esenţială în acest sens.
După pașii făcuți în 2015 și 2016, am convingerea că acest angajament se va reflecta în pregătirea bugetului pentru 2017.
Anul acesta nu este unul de competiţie doar pentru mediul politic, ci şi un moment de inflexiune important pentru sistemul judiciar. Va trebui numit un nou Procuror General, expiră mandatele conducerilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, de asemenea, se vor desfăşura alegeri pentru Consiliul Superior al Magistraturii.
În acest context, ţin să subliniez câteva aspecte.
Sper că vom avea şi în această zonă o competiţie serioasă şi o dezbatere aşezată, în care să primeze valoarea, performanţa şi onestitatea. Cred că este important pentru soliditatea democraţiei româneşti şi a statului de drept ca alegerile pentru CSM să fie departe de zona politicului şi să fie păstrate strict în sfera reprezentării profesionale a magistraţilor în propriul for de conducere şi organ disciplinar.
În ceea ce mă priveşte, ca Preşedinte, nu voi fi un simplu spectator în acest proces şi nu mă voi limita la un rol formal. Voi acţiona, în virtutea atribuţiilor care îmi revin, pentru a mă asigura că parcursul pe care România a pornit în ceea ce priveşte întărirea statului de drept, independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie este ferm continuat şi că sunt respectate cerinţele de profesionalism şi integritate.
Atunci când m-am adresat pentru prima dată acestui for în calitate de Președinte am spus că îmi doresc să regăsim două lucruri – încrederea și răbdarea. Nu întâmplător vreau să le reiterez astăzi. Avem șansa ca în 2016 să le redescoperim: încrederea între cetățeni și instituțiile democratice, încrederea în capacitatea politicii de a servi interesul public, încrederea în noi înșine ca națiune și răbdarea de a nu distruge înainte de a începe și de a construi temeinic.”
