„Argentina, fără să fie bine cunoscută în România, este un brand de largă respirație și chiar de succes, este un teren atractiv pe care nu putem să-l vizităm pentru că e foarte îndepărtat, însă știm despre Argentina fotbalistică, încă din vremurile lui Mario Kempes la Campionatul Mondial din 1978. După cum cei mai tineri știu despre Argentina și Messi, noi, generația de mijloc, știm mai degrabă de regretatul Maradona. În copilărie, cel puțin eu am identificat pe hartă Argentina, urmărind traseul corabiei Speranța, „L’Esperance”, din romanul „Toate pânzele sus”, care după aceea a fost un serial, nu, pentru că se îndrepta către Țara de Foc. Ulterior, generația mea bineînțeles că a prizat foarte bine Argentina prin prisma tangoului, despre care se spune că este dansat nebunește la Buenos Aires”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„Argentina este o țară care s-a aflat mai mereu în criză, mai mereu sub observația și sub dominația imperialismului de tip american, încercând de câteva ori să se scuture de sub această povară, dar nereușind. Ei bine, argentinienii au votat și, după părerea mea, au votat foarte prost. Degeaba presa internațională îl prezintă pe Javier Milei, un tip de 53 de ani, adică de vârsta mea, ca fiind noul Trump care va revoluționa politica și economia argentiniană. Părerea mea și a altora este că acest tip este un populist care va băga în gard Argentina, chiar mai rău însă, din calitatea sa de marionetă Deep State-ului, a statului profund, a statului subteran din America.
În copilărie, acestui fost jurnalist și profesor de economie i se spunea nebunul, pentru că avea manifestări de nebun, „El Loco”. S-a certat mai mereu cu toată lumea, inclusiv cu părinții săi, având o perioadă de 10 ani în care n-a discutat deloc, dar deloc, cu ei. Printre ciudățeniile lui, ca să vedeți cum e totuși și în alte țări, că noi ne plângem de „mutul” nostru, dar în Argentina de ieri este viitor președinte, mă rog, o să-și ia mandatul în primire în curând, acest om care își bazează deciziile pe sfaturile pe care se spune că i le dă unul dintre câinii săi morți, Conan, el mai are și alți câini vii, cu care are numeroase discuții în gând. El mai are 4 câini de luptă, mastif, pe care i-a botezat cu numele unor economiști libertarieni evrei, de tip Murray sau Milton, și a făcut acest lucru pentru că presa îl acuza de nazism. Și atunci, zice „nu numai că îi botez pe câinii mei cu nume de evrei, dar vreau să mă și convertesc la iudaism” și s-a dus el, a discutat, a citit Tora și zice, până acum doar zice, că nu s-a convertit, spunând că nu are curajul să se convertească, pentru că are probleme cu ziua de sâmbătă, când el este activ și în iudaism nu ai voie să faci nimic în sabbath, adică în ziua de sâmbătă. Ăsta este omul, președintele Argentinei.
Printre altele, urmând sfaturile câinelui său, el ar dori să legalizeze vânzarea organelor și chiar să reînființeze sclavia, prin vânzarea oamenilor cu totul, care după aia să fie fructificați pentru organe. Zice că vrea să rezolve criza din infrastructură, transport sau infrastructura din sistemul de sănătate sau educațional, desființându-le de tot. Le desființează, le aduce la zero și după aia le privatizează pe toate; nu știm cum face asta fără să blocheze statul, dar a zis că așa ar dori să facă. Și, atenție, desființează moneda națională argentiniană, pesoul, și vrea să introducă ca monedă națională dolarul. În rest, apropo de conflictele actuale nu am văzut ce a vorbit despre conflictul din Ucraina; probabil că îl desconsideră pe Zelenski, i se pare că e prea mic pentru el. În schimb, este total prietenul Israelului, de parcă ar avea vreo treabă în conflict israelo-palestinian, declarându-se total anti-palestinian.
E limpede că omul e un mare profitor, din declarațiile pe care le face pare și cabotin, pare și ipocrit, dacă avea porecla în adolescență de „El Loco”, adică „nebunul”, ne putem aștepta la cele mai simpatice chestii din partea lui, cu o Argentină care are inflație de 150% aproape, deci este într-o criză profundă, și care speră că un asemenea om o să o scoată din această criză, așa cum spuneam, poate prin incantații. Îl declarăm „Omul Negru al Zilei”, pentru că nu dorim asemenea politicieni în fruntea unor țări, dar și pentru că am vrut să atrag atenția ca, Doamne ferește, măi, suveraniștilor care ne urmăriți, să vă ducă gândul să votați niște „nebuni” cum e omul ăsta care a ajuns președinte în Argentina”, scrie Guşă.
