- ”Profesore, CADEEEEEEEE! “dă-te bă că cade, cade, cade, cade, cade copacul”, vorba cântecului!
În capitala ploșnițelor, profesore, copacii bătrâni și abandonați de “grădinarul șef”… cedează nervos și cad unde nimeresc! Văzut-ai deunăzi, monsieur, că nu mai e vreme de șagă… Pentru liniștea cetățenilor, profesore, am o rugăminte:
HAI LA MUNCĂ! Treci la treabă, profesore, că… dacă nu ne compostează ploșnițele, sigur ne strivește vreun copac!
HAI LA MUNCĂ!
Verifică urgent putregaiul din parcuri, defrișează-l, sădește puiet proaspăt pentru plămânul orașului! Deratizează orașul, alungă șobolanii, ploșnițele, țânțarii! Știu că ai nimerit o pălărie mult prea mare… Vorba aia: eu știu, tu știi… noi știm! Răbdare, domnule, că mai este puțin și… scapi și din/de beleaua asta! Apropo: Te-am auzit că ai spus: “- Sunt două milioane de copaci în oraș, se mai întâmplă ca ei să mai cadă!” Ce să zic? Profund…
- Plus că… doar DOUĂ MILIOANE DE COPACI, pentru DOUĂ MILIOANE DE CETĂȚENI?
Unul de căciulă??? Nici măcar… Că mulți sunt uscați! Doar Primăria Sectorului 5 are vreo ȘAPTE MII de avize depuse în sensul acesta la instituția matale, profesore!
Foarte, foarte puțin, profesore!
Cu milă și cu speranța că Bucurestiul va fi bine, într-o zi, cetățeanul Piedone”, spune Cristian Popescu Piedone.
