„Recruții sunt rari, iar noii veniți în armata de la Kiev sunt adesea putin motivați și prea bătrâni pentru misiunile care îi așteaptă, scrie trimisul special Le Figaro în Ucraina, conform mariustuca.ro.
„Am nevoie de piloți de drone, îmi trimit bătrâni care nu au văzut în viața lor un smartphone sau un card de credit”, spune un comandant ucrainean. „Trebuie să-i învăț pe acești oameni să piloteze drone kamikaze, care valorează adesea de trei ori prețul casei lor!„ a adaugat el.
„Grenada!” În șanțul care șerpuiește stepa din sudul Ucrainei, Vitali și Serhii se apasă de zidul de pământ. „Voi doi sunteți morți, și voi doi de acolo sunteți morți!” strigă un sergent cocoțat pe movila de pământ săpată din șanț. Vitali și Serhii absorb mustrările, ghemuindu-se. Vitali are 58 de ani, pare cu cincisprezece ani mai mult. O linie de îngrijorare îi traversează fruntea în timp ce ascultă instrucțiunile. Respirația lui răgușită, pieptul umflat ca un motor obosit, omul este epuizat. O barbă deasă albă îi mănâncă obrajii scobiți de vârstă și de asprimea unei vieți petrecute lucrând pământul. Alături de el, Serhii pare la fel de epuizat: exercițiile fizice desfășurate încă de dimineața devreme i-au pus presiune pe corpulența lui generoasă.
În stepa din sudul Ucrainei, acești noi recruți ai brigăzii 72 se familiarizează cu pregătirea armelor, sub privirea nemiloasă a instructorilor lor care au uneori jumătate din vârsta lor. Diferența de aspect este izbitoare. Noii recruți fără suflu, blocați în uniforme, răspund comandanților lor, tineri soldați cu experiență, stând drepti în ținutele lor echipate, împodobiți cu diverse insigne care lauda moartea și imprudența. Vladislav are 25 de ani si poarta pe piept, steagul ucrainean barat cu negru și lovit cu o coasă. „Înseamnă că nu ne este frică să murim pentru țara noastră” , explică tânărul comandant. Cu un ochi expert, corectează gesturile viitorilor săi soldați. „De-a lungul timpului, putem transforma orice civil într-un luptător. Problema este că nu avem suficient timp”, suspină el. În spatele lui, Vitali și Serhii se chinuie să treacă de obstacolele de lemn, înalte de 1,5 metri, care constituie unul dintre obstacolele din cursa cu obstacole din programul de această dimineață.
Brigada 72 a suferit foarte mult din cauza războiului. După ce a luptat la Bakhmout în 2022, unitatea a fost repartizată într-un sector liniștit al frontului, în jurul unui mic oraș minier, Vouhledar. Apoi, la marginea războiului, localitatea a devenit unul dintre cele mai fierbinți locuri în cursul anului 2024. Timp de doi ani, brigada 72 a ținut înălțimile acestui oraș transformat într-o adevărată cetate, înainte de a fi nevoită să-l abandoneze în primele zile ale lunii octombrie, când era aproape înconjurată. „Batalionul meu și-a pierdut aproape 40% din personal, morți și răniți”, șoptește locotenent-colonelul Bohdan, în centrul de comandă al unității sale, acum repartizat în regiunea Herson, în sudul țării.
„Batalionul este decimat”
După trei ani de război, unele unități ale armatei ucrainene au fost decimate de luptele intense, purtate pentru a contracara valurile continue de asalturi rusești. Dacă pierderile exacte sunt greu de evaluat cu precizie, surse americane au estimat bilanțul din partea ucraineană la 80.000 de morți și 400.000 de răniți (față de 200.000 de morți și 400.000 de răniți pe partea rusă) în septembrie anul trecut.
În subsolul unei case de la marginea orașului Kostiantynivka, la aproximativ 5 kilometri de liniile rusești din regiunea Donețk, Bohdan a venit să elibereze o echipă de piloți de drone care fusese staționată de zece zile. În ultimul an, dimensiunea teritoriului lor „de vânătoare” a continuat să crească, a spus el, refuzând să ofere cifre mai precise. „Facem ce putem, dar tragem de frânghie. Batalionul este decimat. Trebuie să o spunem sincer: nu a mai rămas nimeni” , spune el pe un ton blazat.
Acest veteran din Bakhmout și Tchassiv Yar, oferit voluntar în februarie 2022, și-a pierdut camarazii de arme lună de lună, unii au căzut în foc, alții au fost răniți și au fost externați. Căpitanul „Sid”, numit comandant secund al batalionului în urmă cu o săptămână, confirmă. „Din 2022, am pierdut jumătate din batalion. Și ne străduim să ne refacem rândurile” , recunoaște tânărul de 26 de ani. Așa că Bohdan și oamenii săi trebuie să-și dubleze eforturile pentru a stăpâni atacurile necontenite ale trupelor ruse. „Asta nu înseamnă că vom renunța, ne-am obișnuit să luptăm 1 împotriva 10” , trâmbițează sergentul din pivnița lui transformata în stație de luptă. Brigada deține o linie de front lungă de 10 kilometri, o distanță teoretic neobișnuit de mare. „Acestea sunt realitățile războiului nostru” , comentează simplu căpitanul „Sid”.
Pentru a compensa pierderile, Ucraina încearcă cât poate de bine să strângă trupe noi. În mai 2024, Parlamentul a adoptat o nouă lege a mobilizării, mult mai exigentă, în special scăzând vârsta de mobilizare de la 27 la 25 de ani și reducând posibilitățile de scutire. La sfârșitul lunii octombrie, președintele Volodymyr Zelensky a anunțat mobilizarea a 160.000 de noi soldați. Obiectivul anunțat a fost realizarea unei cote de personal de 85% în brigăzi. Această mobilizare, uneori forțată, se confruntă cu epuizarea unei societăți civile, epuizată de aproape trei ani de război.
„Piloți de drone”
„Trebuie spus, noii recruți sunt mult mai puțin motivați decât înainte. Este mult mai dificil astăzi să antrenezi noi trupe. Ca să nu mai vorbim de problemele de insubordonare și de soldații care își abandonează posturile ” , suspină căpitanul „Sid” al regimentului 93 . Ofițerul refuză să divulge cifrele exacte ale dezertării. Dar în ultimul an, problema a devenit structurală în Ucraina, care, în octombrie, a înregistrat deja 15.000 de soldați care au dezertat pentru anul 2024, sau de patru ori mai mulți decât în 2022. Trei ani de război, absența perspectivelor de demobilizare și confruntarea zilnică prin intermediul rețelelor de socializare cu realitatea dură a frontului, au îngropat floarea pe care primii voluntari au purtat-o în 2022 la capătul puștii.
În bucătăria ornată și decrepită a casei care servește drept centru de comandă pentru batalionul său, locotenent-colonelul Bohdan din brigada 72 împărtășește aceeași părere. „De acum încolo avem doar bătrâni, , care ni se alătură forțați” , disperă el. În armata ucraineană, vârsta medie a ajuns acum la 43 de ani, cifră care urcă la 48 de ani în batalionul locotenent-colonelului Bohdan. La 30 de ani, acest tip puternic, ale cărui arcuri ale sprâncenelor sculptează un cap ras, și-a construit o reputație solidă de luptător, întărită în timpul asediului de la Vouhledar, în timpul căruia a apărat cu vitejie flancul estic al orașului.
„Este un adevărat lider. Nu genul care să stea ascuns în spate”, spune unul dintre soldații săi. Pentru acești bărbați, condiționați de trei ani de război, confruntarea cu acești noi recruți este frustranta. „Am nevoie de piloți de drone, îmi trimit bătrâni care nu au văzut în viața lor un smartphone sau un card de credit”, își pierde cumpătul. „ Trebuie să-i învăț pe acești oameni să piloteze drone kamikaze, care valorează adesea de trei ori prețul casei lor! „ , continuă el.
La nivel de pluton sau de echipă este dificilă încorporarea soldaților cu experiență slabă și slab pregătiți. „Se spune adesea că nivelul unei unități este egal cu cel al celui mai slab membru al acesteia” , explică locotenentul Olexandr, a cărui companie a fost ultima care s-a retras din centrul orașului Vouhledar, în octombrie 2024. Bătălia Planificarea urbană necesită un nivel ridicat de calificare și experiență. „Trebuie să știi să te miști, să cauți, să monitorizezi tot ce te înconjoară. Dacă nu putem conta pe unul dintre membri, întreaga unitate este pusă în pericol” , continuă veteranul.
Prioritate în luptă
Rezemat pe un camion de transport de trupe, Vyacheslav dă câteva ordine echipei sale care termină antrenamentul. Acest voluntar este și un veteran al lui Bakhmout și Vouhledar. Acum comandă o mică unitate compusă exclusiv din nou-veniți. „De obicei, un nou recrut învață din contactul cu soldații mai experimentați din unitatea sa, cu puținii oameni pe care îi întâlnește în fiecare zi. Doar că acum, multe echipe sunt formate în întregime din noi recruți” , notează el. „În mod inevitabil, transmiterea de know-how este penalizată” , adaugă soldatul.
Nivelul noilor sosiți variază considerabil de la o unitate la alta. Deși toți soldații urmează un ciclu de pregătire obligatorie de o lună, problemele administrative și logistice perturbă frecvent această pregătire. „Peste o lună de antrenament, am început cu o săptămână întârziere, din lipsă de echipament” , își amintește Sasha, care își termină antrenamentul în regiunea Kiev. „Lângă noi, am putut vedea noii recruți de la Azov (o brigadă formată exclusiv din voluntari, care pretinde că acordă mai multă importanță pregătirii soldaților săi, NDLR) , era altceva din punct de vedere al ritmului” , adaugă el deziluzionat.
La Brigada 72, comandamentul pretinde că va antrena noi recruți atât timp cât este necesar înainte de a-i trimite în acțiune. „Astăzi, asta poate fi adevărat, pentru că am fost redistribuiți pe un front mai calm. Dar mâine, dacă ne întoarcem la un teatru precum Vouhledar, prioritatea va fi lupta, nu antrenamentul, vă asigur” , adaugă un soldat”.
