Cea de-a patra şi totodată penultima fază a negocierilor pentru un tratat global de combatere a poluării cu plastic s-a încheiat în noaptea de luni spre marţi la Ottawa, cu perspectiva unui acord până la sfârşitul acestui an, dar fără un plafon în ceea ce priveşte producţia de polimeri, informează AFP, citată de Agerpres.
Pentru prima dată de la începutul acestor negocieri, care au fost reluate săptămâna trecută în Canada, la cinci luni după runda precedentă din Kenya, reprezentanţi din 175 de ţări au discutat un text care va sta la baza acestui viitor tratat internaţional, ce urmează să intre în vigoare până la sfârşitul anului 2024.
Scopul este de a pune capăt flagelului poluării cu plastic, un material care se găseşte peste tot pe Terra, din vârful munţilor şi până în adâncurile oceanelor, în sângele uman şi în laptele matern.
Delegaţii părăsesc Ottawa cu promisiunea de a menţine dialogul şi de a organiza o serie de consultări până în noiembrie, înainte de o rundă finală de negocieri în Coreea de Sud.
„Asistăm la o schimbare drastică şi monumentală în ceea ce priveşte tonul şi energia” negocierilor, a rezumat secretarul parlamentar canadian July Dabrusin.
„Sunt foarte optimistă că putem ajunge la un acord până la sfârşitul anului pentru a pune capăt poluării cu plastic până în 2040”, a adăugat ea.
Reducere versus reciclare
July Dabrusin şi alţi reprezentanţi au salutat progresele înregistrate la masa negocierilor, în special în ceea ce priveşte formularea de măsuri pentru eliminarea deşeurilor de plastic.
Cu toate acestea, un plafon propus pentru producţia de plastic nu a fost inclus în proiectul de text şi rămâne un obstacol major.
Deşi există un consens larg cu privire la necesitatea unui tratat, activiştii de mediu care pledează pentru o reducere a producţiei de plastic sunt în dezacord cu ţările producătoare de petrol şi cu industria materialelor plastice, care favorizează reciclarea.
„Am observat în ultimele zile o mai mare disponibilitate de a aborda problema polimerilor în cadrul tratatului”, a declarat Ana Rocha, vorbind în numele ţărilor din Sudul Global.
Însă ONG-urile de mediu consideră că „nu putem pune capăt poluării cu plastic fără a reduce cantitatea de plastic pe care o producem”, a reacţionat Graham Forbes de la organizaţia Greenpeace.
Poluarea cu plastic la scară planetară se agravează tot mai mult. Producţia anuală a crescut de peste două ori în ultimii 20 de ani, ajungând la 460 de milioane de tone, şi s-ar putea tripla până în 2060 dacă nu se ia nicio măsură. În acelaşi timp, doar 9% din materialele plastice sunt reciclate.
„Succesul sau eşecul acestui tratat va depinde de modul în care el va răspunde la chestiunea reducerii producţiei de plastic. Nimic nu poate funcţiona dacă nu abordăm această problemă în mod corespunzător”, a declarat Graham Forbes.
Marţi, miniştrii Mediului din ţările care fac parte din G7 urmează să se angajeze să recunoască faptul că „poluarea cu plastic este nesustenabilă şi că proliferarea sa este alarmantă”, potrivit delegaţiei franceze.
La Ottawa, Peru şi Rwanda au propus o moţiune, care nu a fost adoptată, pentru a reduce producţia de plastic cu 40% în următorii 15 ani, în conformitate cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Producţia de plastic contribuie semnificativ la încălzirea climei globale, deoarece cea mai mare parte a acesteia provine din combustibili fosili.
Chris Jahn, de la Consiliul Internaţional al Asociaţiilor din Industria Chimică, a declarat că sectorul industrial este „pe deplin angajat în favoarea unui tratat obligatoriu din punct de vedere juridic” în ceea ce priveşte deşeurile de plastic, cu condiţia ca tratatul „să nu elimine beneficiile masive ale materialelor plastice pentru o lume mai sănătoasă şi mai durabilă”.
Însă Alejandra Parra, o activistă de mediu din America Latină, consideră că reciclarea este o „opţiune falsă”, din cauza costurilor, a faptului că multe materiale plastice nu sunt reciclabile şi pentru că aceste procese au efecte negative asupra mediului.
sursa – AGERPRES
