Aflata la o emisiune live din Timisoara, la canalul Sursa de Vest, lidera femeilor din AUR a facut cateva declaratii foarte directe asupra parteneriatului nostru strategic cu SUA si nu numai.
“Întâi aș spune așa din păcate, foarte mulți oameni în România trăiesc foarte rău în continuare. Avem peste 40% populație care se zbate în continuare în sărăcie și oameni care îl regretă pe Ceaușescu, pentru că pe vremea aceea aveau cât de cât o siguranță a traiului de zi cu zi a casei și așa mai departe. Deci da, are și un serviciu acolo. Oamenii aceia, când se uită la noi, se prea poate să spună nu, eu trăiesc mai rău decât trăiam atunci. Dar per ansamblu, s-au întâmplat lucruri foarte bune în România și România a evoluat. Ne amintim cu toții cum eram și unde eram în 90 și iată cum suntem acum. Dar e cu dus și întors, pentru că în același timp ne-au dispărut toate fabricile, ne-a dispărut industria, nu mai facem nimic aici. Am căzut pe locul al nu știu câtelea în Europa și în lume, când noi eram fruntași pe multe. Deci astea sunt lucruri care încă tot trebuie să fie contabilizate și cântărite.
Ce ne-a lipsit în cei 35 de ani de postdecembrism?
Ne-au lipsit liderii verticali, pregătiți și capabili să negocieze și cu suficient curaj să negocieze și să mai spună și NU atunci când o decizie nu ar corespunde întru totul așteptărilor oamenilor din România. Adică hai să hai să facem o simplă comparație cu pozițiile luate de polonezi și de unguri în Parlamentul European. Asta nu înseamnă că trebuie să fim ca ei. Dar hai să învățăm ce este bun de la ei, cum au știut ei să pună piciorul în prag și să și apere interesul național, cum au știut ei să negocieze în așa fel încât uite pe tot ce a însemnat contracte de armament, da, și de echipare a armatei poloneze.
Cum de au reușit ei să negocieze offset ul de așa natură încât în Polonia se produce aproape tot ceea ce Polonia cumpără? Cum noi și de ce noi nu am făcut același lucru? Pentru că parteneriatul strategic cu Statele Unite, de exemplu. Îl avem, la fel cum îl au și polonezii. Dar ai noștri n au avut curaj să ceară vreodată ceva. Îmi spuneau mai mulți congresmeni din Statele Unite când discutam cu ei și când am ocupat și o poziție care implicau relația cu Statele Unite ale Americii. Îmi spuneau : “reprezentanții voștri vin la Washington, la noi, ca să își facă poze, să le pună pe Facebook. Hello, how are you? Dar niciodată nu ne cer ceva pentru țară. Mai mult decât atât, foarte mulți dintre ei vin și se plâng de ceea ce se întâmplă în România, lucru pe care noi nu-l putem accepta. Noi, americanii, suntem educați să fim patrioți. Noi nu ne vorbim niciodată țara de rău, orice ar fi și oriunde am fi. Și este un șoc și o surpriză să vedem politicienii voștri că vin și nu știu în ce idee, probabil să le capteze atenția, să pară că se plâng ei de corupție.
Ne-am dat cu stângul în dreptul și în parteneriatul strategic cu Statele Unite și și la nivel european. Ne-am împărțit pe tabere, în loc să avem o voce unită când e vorba de interesul național și ne-am vorbit de rău unii pe alții ca să câștigăm intern alegerile, uitând că avem doar o țară și că pentru țara noastră trebuie să negociem, să ne dăm mâna și să lăsăm orgoliile și interesele politice deoparte. Lipsă de responsabilitate, lipsă de pregătire. Vă mai dau un exemplu pe care l-am auzit si eu in spatiul public: când s-a dus Ghinea să discute PNRR-ul la Bruxelles, s-a dus cu o consilier(ă). Nu știu exact dacă era un domn sau o doamnă, iar cei din comisie i-au zis domnul Ghinea, în acea clădire de acolo avem delegația spaniolă. Sunt peste 400 de specialiști, de experți care lucrează în momentul de față la calcule și la tot ce ține de planul lor de PNRR. Al nostru era singur cu consilierul. Păi. Ce așteptăm? Sau ai noștri miniștri, care au mers de atâtea ori la Bruxelles și nu erau capabili să conducă o conversație într-o limbă străină sau nu erau pregătiți și nu erau obișnuiți să ia cuvântul, să își facă cunoscută viziunea. Dacă o aveau, trebuiau să explice ce așteaptă și poporul român. Pentru că, de exemplu, partenerului strategic de ce sa iti fie frică să-i spui deschis aceste lucruri?
“Dragă SUA, noi suntem partenerul tău strategic, noi plătim și dăm din PIB-ul nostru procentul stabilit și suntem corecți, dar așteptăm să ne susții și tu ca să intrăm în OCDE și să fim și noi o prioritate pentru voi”.
