Repatriere: câți migranți sunt expulzați din UE?

Într-un proiect de rezoluție privind directiva de returnare adoptat în decembrie 2020, eurodeputații au subliniat importanța protejării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cât și respectarea garanțiilor procedurale.

În aprilie 2023, Parlamentul și-a adoptat poziția de negociere asupra regulamentului de filtrare și asupra regulamentului privind procedurile de azil în pregătirea discuțiilor cu Consiliul.

Migranți repatriați: date cheie

În 2022, 141.060 de persoane au fost refuzate la intrarea în UE, fie din cauza lipsei vizei sau a unui titlu de sejur valabil (23%), fie pentru că nu au putut justifica scopul și condițiile sejurului (23%).

În 2022 țările UE au emis 422.400 decizii de repatriere. Cu toate acestea, mai puțin de un sfert dintre resortisanții statelor terțe au fost trimiși într-un stat din afara UE.

Au fost somați să părăsească UE în 2022 în principal reprezentanți ai următoarelor naționalități: algeriană, marocană și pakistaneză.

Procedură simplificată la frontiere pentru anumite solicitări de azil

Pentru a accelera luarea deciziilor și a eficientiza procedurile privind azilul, Comisia a propus o procedură mai rapidă și simplificată la frontiere pentru anumite cereri de azil în cadrul noului pact al UE privind migrația și azilul.

Procedura simplificată alocă un termen de 12 săptămâni pentru tratarea unei cereri de azil, plus 12 săptămâni suplimentare pentru repatrierea solicitanților respinși. Minorii fără însoțitori, copiii sub 12 ani și familiile acestora, precum și persoanele cu probleme medicale nu pot fi supuse procedurii simplificate.

Fabienne Keller (Renew, Franța), raportoare pentru regulamentul privind procedurile de azil, a declarat: „În calitate de deputați europeni, solicităm proceduri de azil echitabile și eficace pentru a garanta că persoanele care au nevoie de protecție pot accede rapid la statutul de refugiați, iar cele care în mod clar nu se califică pentru azil să primească o decizie rapidă și să fie repatriați într-un stat terț.”

Plecări voluntare și repatrieri forțate

Dacă o persoană cooperează în mod voluntar cu autoritățile după primirea unei decizii de repatriere, repatrierea este considerată voluntară. În caz contrar vorbim despre o repatriere forțată. O repatriere voluntară poate fi asistată (cu sprijin financiar/logistic din partea țării de destinație), sau neasistată.

Conform Eurostat, 47% dintre repatrierile anului 2022 au fost voluntare.

Parlamentul dorește ca țările UE să investească în programe de repatriere voluntară assitată și acordă prioritate acestor tipuri de repatriere, întrucât ele sunt mai durabile și mai ușor de organizat, inclusiv în privința cooperării cu țările de destinație.

Printre principalele probleme de ordin practic care îngreunează procesul de repatriere se numără identificarea migranților și obținerea documentelor necesare din partea autorităților țărilor nemembre UE.

Protejarea drepturilor fundamentale

Cu prilejul votului din aprilie 2023, Parlamentul a făcut apel la statele UE să instituie mecanisme de control independente pentru a garanta respectarea regulilor europene și internaționale referitoare la refugiați și la drepturile omului.

Monitorizarea trebuie să acopere supravegherea frontierelor (între punctele de trecere a frontierei oficiale), procedura de filtrare și aplicarea procedurilor de azil și de repatriere la frontiere. Organele de control independente ar trebui să evalueze totodată condițiile de primire și detenție.

După vot, Birgit Sippel (S&D, Germania), care a condus lucrările privind noua propunere de filtrare, a declarat: „Parlamentul European se poate declara în mod special satisfăcut de mandatul considerabil lărgit al mecanismului de supraveghere a drepturilor fundamentale, care include acum și supravegherea frontierelor. Această decizie este un semnal clar al Parlamentului care indică faptul că UE trebuie să ia măsuri în privința încălcării drepturilor omului la frontierele noastre externe și să apere statul de drept și drepturile fundamentale.”