Organizația Mondială a Sănătății a declarat epidemia de variola maimuței sau „mpox” urgență de sănătate publică de interes internațional, scrie activenews.ro.
Se relatează că au apărut tulpini noi, mult mai periculoase, care se răspândesc cu viteză în țări africane precum Congo. Virusul a ajuns însă și în Europa, mai exact în Suedia, unde s-a înregistrat primul caz de variola maimuței din afara Africii, potrivit tvrinfo.ro.
Au început să fie răspândite știri alarmiste că variola maimuței face ravagii în țări africane precum Republica Democrată Congo, însă virsul s-a extins și în Burundi, Kenya și Rwanda. Se spune că este vorba de o tulpină mai agresivă, care se răspândește rapid.
„Săptămâna trecută am anunțat că urmează să convoc comitetul de urgență, în conformitate cu reglementările internaționale de sănătate, pentru a evalua evoluția variolei maimuței în Congo și în alte țări din Africa. Comitetul de urgență s-a întâlnit și m-a informat că, în opinia sa, situația constituie o urgență de sănătate publică de interes internațional. Am acceptat acest sfat”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.
Medicii spun că variola maimuței afectează, în primul rând, copiii.
Pierre-Olibier Ngadjole, medic: „Până în prezent, avem 130 de cazuri suspecte care au ajuns aici. Jumătate sunt copii cu vârsta sub cinci ani. Boala se transmite prin contactul direct, de la o persoană la alta. Școlile sunt închise, însă avem tabere de strămutați unde oamenii stau unul lângă altul.”
Variola maimuței se răspândește și de la animale la oameni, dar mai ales în urma contactului cu o persoană infectată. Simptomele sunt: febră, dureri musculare și leziuni pe tot corpul. Netratată, variola maimuței poate fi mortală.
Dr. Adrian Marinescu, director medical, Institutul de boli infecțioase Matei Balș: „Nu trebuie să intrăm în panică. Nu vorbim de variola care a fost eradicată în urmă cu 40 de ani. Este o boală care nu se transmite foarte ușor. Trebuie să fie un contact direct între două persoane, și suficient de prelungit. Riscul de a transmite prin tuse și strănut este, categoric, foarte mic și după o perioadă destul de lungă.”
