„La sfârșitul acestei săptămâni, la București a avut loc un experiment social cu rezultate extraordinar de interesante pentru cei care au curiozitatea să l analizeze în profunzime.
Probabil că de la anularea alegerilor prezidențiale în decembrie 2024 n am mai avut ocazia, ca observatori ai vieții sociale din România, să asistăm la un astfel de experiment. S-a anunțat joia trecută. Dintr-o dată, România a aflat că sâmbătă, sâmbăta asta care a trecut, va avea loc, au anunțat, s-a aflat joi pur și simplu va avea loc un concert pe Arena Națională al unui artist din Belarus, Max Korzh. Habar n-aveam de el și pretind sigur, în niște limite, ca să nu mai supăr pe ăștia că mă dau cunoscător muzical, dar pretind că ascult muzică de toate felurile și de toate genurile, inclusiv din zona asta de est a Europei”, spune, pe Facebook, Robert Turcescu.
„Dar eu de acest Max Korzh n-auzisem. De ce? Poate și pentru că el cântă genul ăla de muzică pe care eu nu o privesc așa ca fiind vreo chestie nemaipomenită. Un soi de rap din ăsta estic așa, care e pentru un anume tip de public și pentru o anumită generație. Nu despre muzică însă este vorba. Putea să cânte și muzică lăutărească din Belarus. Dacă avea succes omul și are, asta este treaba lui. Are un public, să fie sănătos.
Lucrurile foarte interesante în legătură cu acest concert sunt însă unele pe care prea puțini le-au băgat în seamă. Unu la mână, apariția acestui individ la București într-un concert sold out 400 de bilete vândute imediat. Zbang, da, pe Arena Națională din București. S-a făcut atenție totul numai pe rețelele sociale. Înțeleg că e o modalitate prin care ăsta își promovează acest Max Korzh. Își promovează e rețeta lui, dacă vreți, prin care își promovează aparițiile publice.
Interesant, nu-i așa? Deci se poate și fără afișe, se poate și fără să, cum să spun, într-o țară în care n-ai public, pentru că în România, să fim serioși, pe Arena Națională n-au fost decât din ăștia, cum să spun, care să ne spună că a fost frumos și o să discutăm imediat de ce subliniez acest lucru, de genul Vitalie Cojocari, mare ziarist ăsta, ce să spun, da? care ne-a arătat ce frumoși și liberi sunt tefeliștii veniți să-l asculte pe Max Korzh din Polonia, Ucraina, Republica Moldova, chiar și Rusia, mă, ca să nu mai zic de Belarus, personajul e un personaj interesant din multe puncte de vedere acest Max Korzh.
Ăia prin Belarus nu-l lasă să cânte acolo. Ăia din Ucraina nu-l lasă să cânte, la ruși nu mai vorbesc foarte interesant așa ca figură să spunem în România repet știa nici dracu de el.
Prin urmare, joi când s a aflat că Arena Națională va fi luată cu asalt, când au început să sosească în Centrul Vechi vorbitori de limbă rusă și slavii în general foarte mulți, Bucureștiul s-a trezit că este luat cu asalt de aceste hoarde de tineri, ziceți le cum vreți, de peste tot din zona slavă.
Repet, plăcerea omului. N-ai cum să știi toți artiștii. Nu poți să știi ce fenomene se întâmplă. Ce știm noi, de exemplu, chiar și în Statele Unite ale Americii, despre cântăreții ăia de muzică country care la ei umplu stadioane. N-ai cum să știi. Sunt o grămadă. Unii dintre ei sunt cum sunt cântăreții de muzică populară de la noi. Da, umplu Sala Palatului. Poate unii umplu chiar săli mai mari decât Sala Palatului la diverse din astea adunări câmpenești.
Dacă nu ești în zona aia cu muzica populară, nu prea îi știi pe toți. Dar repet, nu despre muzică este vorba și nici cei care au venit la București.
Unii au zis că au fost violenți prin Centrul Vechi, prin nu știu ce. Nu știu.
Centrul Vechi oricum este un loc în care cineva ar trebui să pună cum să zic ceva să să dărâme cumva toată zona aia, s o radă de pe fața pământului cumva și să construiască ceva. E o rușine națională Centrul Vechi din București. O rușine națională.
Deci ce se întâmplă acolo noaptea în Centrul Vechi din București este n-are nicio legătură. Am fost prin orașe din pământul ăsta. Nu, e nenorocire curată!
Deci este raiul curvelor și al drogaților în Centrul Vechi din București. Probabil că de asta și vin foarte mulți să și facă la un moment dat excursii la București. Vin să joace la cazino și după ce câștigă sau pierd, nu contează, tot la fel de bucuroși sunt. Se duc în Centrul Vechi unde iau curve ieftine și droguri multe. Da, bagă în cluburi, beau cutare, nu știu ce. Pleacă cu curva la hotel în apropiere acolo și au rezolvat-o. S-au distrat. Revenind însă, spuneam de un experiment social.
Băi, fraților, unii oameni, cum să zic, lucizi au zis: „Bă, ce-i cu ăsta, mă, cu Max Korzh ăsta și de ce concert la București, și cum de au năpădit fără publicitate, fără nimic, 40.000 de inşi din Polonia, Belarus, Ucraina, Rusia, chiar Republica Moldova la București pe Arena Națională dintr-o dată așa de numai. Erau zero locuri de cazare în hotelurile din București. Au venit ăia zbang dintr-o dată. Unii au dormit pe sub poduri la propriu.
Nimeni, repet, nu știa nimic de el. Omul cânta în rusă.
Toți ăia, pe toți ăia adunați la Arena Națională, în Centrul Vechi, nu știu ce, îi unea limba rusă.
Foarte puțini dintre cei care au dat nas cu fenomenul Max Korzh la București știau limba rusă. Vorbim de comentatori, însă aici este experimentul social extraordinar. Deci, fără să cunoască limba rusă, auzind cu două zile înainte de acest Max Korzh, văzând lucrurile, cum să spun, în desfășurarea lor, o grămadă au înghițit pe nemestecate narativul oficial lansat de unii și de alții, cum că este vorba de un disident din Belarus care cântă despre pace și e împotriva lui Putin. Și bă fraților, repet, nimeni nu știa versurile ăstuia. N-au fost nici măcar curioși să bage pe chat GPT să facă traducerea versurilor, că vorbește despre nopții petrecute sub lună, nu știu ce cutare, un soi de cântece de astea de munte. Pe dracu, nicio clipă în versurile lui ăsta și nici în concerte n-a zis jos Putin, jos dictatorul cutare.
Dar dincolo de orice chestiune și dacă ar fi zis, bă, dintr o dată, pentru că au scris alde, Vitalie Cojocari și alți tefeliști că ăsta este dizident și că este un tânăr frumos din spațiul slav.
Toți, toți tefeliștii, toată gașca asta, bă, care ni l-a adus pe cap pe Nicușor Dan la Palatul Cotroceni și îl pupă în cur acum pe Bolojan să rămână la Palatul Victoria sau să rămână cumva să fie viitorul președinte. Deci toată gașca asta, de inși care iau pe nemestecate tot soiul de narative oficiale, care nu și pun minime întrebări, n-au minime rezerve în fața unor manipulări din astea uriașe, toți au zis Max Korzh, wow, mai aveau puțin și cum să spun, îl decretau eroul național pe rapperul din Belarus.
În felul acesta, exact în felul acesta, au îmbrățișat în 2024-2025 toate aberațiile alea, că din cauza rușilor s-au anulat alegerile prezidențiale, că au fost chinezii cu Tikok ul care au intervenit în alegeri, că Potra și cu nu mai știu care veneau să dea o lovitură de stat la București și voiau să pună mâna pe statul român, având în portbagaj trei săbii și două spray-uri cu piper. Că e Călin Georgescu, omul rușilor, chinezilor, extratereștrilor și așa, că e nebun Călin Georgescu, că nu știe ce vorbește, că citează din desene animate și după nu știu unde. Deci acestor indivizi care în 24 de ore, mai puțin de 24 de ore, au făcut un amor nebun pentru un rapper din Belarus de care habar n-aveau cu câteva ore înainte. Nu știau cine e, nu știau ce e cu el, nu-i ascultaseră nicio melodie, habar n-aveau de existența lui pe acest pământ. La fel ca noi, mulți alții, nu știam. Dracu știa că există un Max Korzh. Câți români credeți că știau înainte de joi când s-a lansat în presa tefelistă că vine ăsta la București?
Nici măcar, repet, afișe nu erau pe stradă, că uneori poate nu știi de un artist, dar mergând cu mașina, mai arunci un ochi și vezi cât un afiș. Că vine la București Sulică Frânaru. Cine-i ăsta, mă? Te uiți pe imediat, poate vrei să vezi cine e Sulică Frânarul care cântă pe Arena Națională și te dumirești cumva așa despre el. Mai citești, zici, bă, poate merg sau nu merg. Habar n-a avut o Românie întreagă că sâmbătă seara pe Arena Națională 40.000 de inşi din tot spațiul estic vin să l vadă pe unul Max Korzh. Habar n-aveau.
Dar atât de rapid s-au mișcat rotițele sistemului încât ni l-au prezentat pe ăsta ca fiind opozantul lui Putin. Nimic din categoria asta. Tefelist, reprezentantul unei generații. Mamă, făcea Vitalie Cojocari ăla. Eu cred că se îndrăgostise. Ne prezenta două gagici pe Arena Națională și ne spunea că alea au venit, au venit ele să se distreze, veneau din Ucraina. Cum ați venit, mă, voi din Ucraina? Păi, nu erați, mă, nu plânge o Europă întreagă, o lume întreagă de drama ucrainenilor care sunt în război. A, deci puteți veni așa liniștit la concerte. N-aveți nicio treabă. Mă-ta și tactu stau sub bombardamente, mai ales că ne spunea, sunt doar două tinere venite dintr-o zonă în care Putin bombardează ca nenorocitul, dar ele veniseră în excursie la București să-l vadă pe Max Korzh.
Extraordinar, mă. Ce vorbești, mă? Păi cum, mă? Prieteni, nu vreau s-o lungesc, dar vă spun că am asistat la un experiment social extraordinar, care ne-a arătat cât de repede, cât de ușor pot fi manipulate mințile acestor inși, care dintr-o dată, repet, în 24 mai puțin de 24 de ore au îmbrățișat așa, cum să spun, strâns de tot narativul oficial că Max Korzh este dizident din Belarus. Bă, să nu știi tu versurile pieselor, să nu le înțelegi, să nu înțelegi nimic din ce cântă ăla. Muzica de căcat. Adică am pus și eu în mașină să văd, bă, cine e ăsta, pe bune. Deci este o muzică din aia foc de tabără combinat cu un pic de rap, cu nu știu ce. Nici măcar super instrumentiști, nici vreo voce extraordinară. Înțeleg că versurile pentru acești tineri fac toți banii.
Bun, mă. Bine, am înțeles versurile. Bă, dar românii nu înțelegeau versurile. Voi nu înțelegeți. Erau în rusă, da? Nu erau în engleză, în germană, în franceză, să zici că aveam vorbitori. Or mai fi și vorbitori de rusă în limba română, dar cam puțini și cam bătrâni. Sunt de ăia, cum să spun, de pensie. Au învățat rusa la școală. Mama, tata, Dumnezeu să-i ierte, au învățat rusa la școală, că așa era pe vremea aia. Rusă și franceză. Bă, și ăștia au făcut dintr-o dată un amor pentru Max Korzh. Știau ei tot despre Max, toţi au devenit brusc specialiști, mă, în 24 de ore erau specialiști în Max Korzh. Au fost lăudați ăia de la Emagic, că ăia l-au adus pe ăsta. Vai, ce curaj să-l aduci pe ăsta în România. Eu cred că Putin și ăștia au din tot spațiul ăsta slav au râs și cu curul, mă. Au zis: „Ia uite, mă, cât de proști sunt ăștia. Ce repede putem să-i să i manipulăm pe boii de români”. Este incredibil ce experiment social s-a putut desfășura în România. Repet, nu că au participat românii la concert, că n-au participat, nu despre asta este vorba, dar cum s-au îndrăgostit dintr-o dată românii de unul pe care nici nu-l cunoșteau până în urmă cu câteva ore, habar n-aveau cine e, nici nu știau ce vorbește. Deci, cât de ușor este să sucești mințile unor oameni spunându-le doar atât. E un dizident al lui Putin, nu știți voi, da? E un dizident.
Vorbește despre pace. Păi, bă, și Călin Georgescu vorbește despre pace, cere pace, dar a zis că nu e bine cu Călin Georgescu. Dar de Max ăsta dintr-o dată s-au amorezat, bă, toți tefeliștii din România. E ceva rău de tot așa ceva.
Bă, ăștia la cum arată actualele generații, lumea asta a oamenilor care, mă rog, citesc doar titluri repede de tot, parcurg, cum să spun, materia dintr-un an de zile o parcurg într-o oră, da?
Așa. Vor fi foarte ușor de manipulat. Deci dacă mâine vine unul să ne cucerească și ne este prezentat ca fiind opozant al lui Putin, ne vom lăsa cuceriți pentru că zice: „Păi cum, mă, e opozant al lui Putin? Cum adică să nu ne cucerească? Păi da, dar știți că e, nu știu, maghiar, bulgar sau sârb și nu e român. Nu contează, mă. Nu e cu Putin, mă. E perfect. E minunat.
Nu insist. Am vrut doar să punctez acest aspect pe care nu l-am văzut foarte mult subliniat. Vă dați seama, spun încă o dată cât de ușor le-a fost, cât de ușor le-a fost ăstora. Au și râs ăștia, cum să spun, care fac operațiuni din astea de manipulare a maselor. Eu cred că pentru ei când au anulat atunci legea și au zis: „Hai, mă, că o băgăm pe asta, mă, că rușii s-au amestecat, că e război hibrid, că nu știu ce, că una, alta, că rușii, că chinezii și prostul de român pune botul imediat. Așa a fost, mă, așa a fost. Prostul de român manipulat în halul ăsta. A pus botul și în 2024. N-a ieșit în stradă.
Recunosc și vina mea aici, da, și a tuturor celor care am fost la vremea respectivă foarte ușor de tras pe sfoară, foarte ușor. Noi trebuia să ieșim când au zis ăia de la Curtea Constituțională că se anulează alegerile în 6 decembrie în vinerea aia, sâmbătă trebuiau să fie 2 milioane de oameni în stradă brusc să zică „marș mă de aici mă cum adică anulați alegerile? Dar cine mamele voastre sunteți voi?”
Iată că astfel de experimente, oameni buni, vor fi din ce în ce mai dese. Cât de ușor este de sucit mința mintea oamenilor, mai ales a ăstora fragezi, necopți, pe care îi sperii și cu o bășină. Trage o bășină mai tare lângă ei și se aruncă în șanț, în primul șanț. Se sperie. A, ce ai făcut? Ce-i asta? N-am pomenit așa ceva. Ce n-ai pomenit? A tras cineva o bășină lângă tine? Păi așa? Da, mă, așa pur și simplu. Și se aruncă într-un șanț căci cred că e bombă.
Râdem, glumim, ne distrăm sau, mă rog, dar e râsul plânsul. Oameni buni, genul ăsta de inși au fost cu Nicușor Dan, iar acum cu Ilie Bolojan.
De la ăștia așteptăm noi să rezolve situația de maxim rahat în care se află astăzi țara. Am văzut unii care așteaptă înfrigurați ca astăzi chiar Harpalete Văzduhistul de la Cotroceni să anunțe numele premierului desemnat. Bă, nebunilor, cine-i ăsta, mă? Să anunțe el ca la Loz în plic. Zici că deschide ca la 6 din 49. O nimerește, n-o nimerește, ca la oul Kinder cu surprize. Stăm să așteptăm cine va fi numele pe care îl va rosti Nicușor Dan. Ce țară e asta, mă, care și a lăsat destinul pe mâna unuia care nu nimerește covorul roșu.
Bă, îți vine să-i omori, să-i strângi de gât pe ăștia din partide! Pentru că avem Constituția care spune că partidele când se duc la consultări cu președinte, oricare ar fi el, nu mai vorbim de unul ca ăsta, ca acest Harpalete văzduhistul, să ducă o propunere de prim ministru. Băi fraților, partidele, nu președintele, partidele, partidul vine și zice: „Domnule, PSD ul trebuia să zică așa, suntem Partidul Social Democrat. Am câștigat alegerile în data de 1 decembrie, cutare nu știu ce așa, 2024 îl propun pe Sulică Frânaru, prim ministru. Păi, întreabă Nicuşor Dan, domnule, dar e în stare să o facă o majoritate? Nu știm, domnul președinte, noi venim cu ăsta. Să știți că ăsta este propunerea noastră. Duceți-l în piața politică să și negocieze eventuale majorități și om vedea dacă e în stare sau nu. Venea AUR. Noi suntem partidul pe locul doi. Așa, mă, ce vreți voi de la mine? Noi îl propunem pe Călin Georgescu prim ministru! Aoleu, Călin Georgescu, știți că nu e, că nu pot, că nu știu, nu ne interesează, Gogule. Tu ești președintele României. Ne-ai chemat la consultări! Dar poate să facă el o majoritate? Nu știu, frate. Trimite-l în piața politică să vezi dacă e în stare să facă o majoritate. Venea pe locul trei PNL. Noi îl propunem în continuare pe Ilie Bolojean. Păi a mai fost! Nu știu, nene, mergem cu ăsta.
După care, repet, în toate aceste propuneri pe care le ieșeau partidele cu ele și spuneau moț noi am propus PSD ul zicea pe Sulică Frânaru a ul pe Călin Georgescu, PNL ul pe Bolojean, USR ul pe Miruță, da, nu contează.
Ieșeau la declarații, astea-s propunerile noastre. Bun. Sau poate veneau doi ăia, USR-ul, ziceau și noi îl propunem și-l susținem tot pe Bolojan. Ok, nicio problemă. Și așteptam de la Nicușor Dan astăzi nu să vină el ca repet, ca în Kinder cu surprize, desface oul în fața întregii țări. Ăștia țin respirația. Cine o fi? Cine o fi ăla pe care îl extrage Nicușor Dan de acolo și el deschidea viitorul prim ministru al acestei țări sau îi încredințez mandatul de a forma un guvern lui Tomac.
Tomac să zică toată țara. Dar cine-i ăsta, mă? Ce-i cu el? Sau Burnete sau aia cu Velculescu. Băi, suntem nebuni cu toții? Păi ce rost mai au partidele politice? Iertați-mă, băi, ăștia care conduceți partide politice, desființați-le, dă-le dracu, bă. Ce mai stați cu partidele politice? Dacă voi ca partid politic nu sunteți în stare să propuneți un prim ministru și ne puneți pe noi toți în situația de a sta cu gândul și cu mintea la unul pe nume Nicușor Dan. Pe cine o propune el?
Păi ce mă ăsta este președinte? Am înțeles. Dar voi sunteți partidele bă care trebuie să faceți guvernul. Bă, noi așteptăm să facă guvernul cine?
Nicușor înțeleg că își dorește guvernul lui ca orice președinte care a fost în fruntea României de-a lungul acestor 37 de ani își dorește guvernul lui. Păi cum să nu și-l dorească? Bă, dar dacă jucăm în felul acesta, ne-a luat dracul pe toți.
Pentru că un premier desemnat de Nicușor Dan și al lui Nicușor Dan va însemna o țară după chipul și asemănarea lui Nicușor Dan. Bă, nu știu dacă îl doresc ăștia astăzi, chiar și ăia care l-au votat pe Nicușor Dan acum un an de zile, dacă doresc o țară care să fie după chipul și asemănarea, și mișcarea era să zic, a lui Nicușor Dan. Ce vreți mă? O țară de aia așa care învârte așa de nu nimerește covorul roșu, o țară care merge ca pișatul boului?
Doamne iartă-mă. Păi așa o să arate țara cu un guvern al lui Nicușor Dan. Deci partidele politice ar trebui să aibă, iertați-mă, ouă, să-și ia rolul în serios. Bă, suntem partide politice, am fost votate. Zice Constituția că trebuie să venim cu o propunere, bă, de prim ministru.
Ce-i aia să se degajeze? Nu o țin în consultări până să face o majoritate. Ia trimite-l, bă, pe unul în piața politică să vedem. poate are atât de multă abilitate, e atât de, cum să spun, de convingător pentru celelalte partide încât face un guvern. E uluitor, prieteni. E uluitor, absolut uluitor.
O altă secvență interesantă în acest weekend a fost faza asta cu 151 de ani de la fondarea Partidului Național Liberal (…) Pe bune, mă, vai de capul și de viața lor. Bolojan a venit cu din alea că auzi mă, el s-a dus la slujbă. Toți au chestia asta. S- a dus la slujbă la biserică și ducându se el slujbă la biserică o doamnă care a stat cuminte într-un colț în spate la biserică a venit și i-a șoptit la ureche vechiul slogan al Brătienilor „prin noi înșine” moment în care Ilie a înțeles că face bine ceea ce face și că prin ei înșiși liberalii în momentul de față, despărțiți fiind PSD-iști, se vor așeza pe drumul lor. Băi, vreau să vă zic ceva. Să nu uităm asta. Să n-o uităm că e foarte importantă, prieteni. Mă, dacă PSD-ul nu se grăbea în aranjament cu Nicușor Dan și cu AUR, să-l dea jos pe Ilie Bolojan prin moțiune de cenzură, azi, Bolojan care aude voci de la doamne care îi spun „prin noi înșine” se pupa pe gingii cu Grindeanu în continuare. Erau împreună, erau, cum să spun, erau nedezlipiți, erau în patul politic împreună. Da. Se sărutau acolo, se îmbrățișau prin ei înșiși și astăzi liberalii, am înțeles, sub coordonarea lui Nicușor Dan semnează un document prin care, pe repede înainte, trec legea salarizării unitare ca să vezi, Doamne, cică să servească interesul național că trebuie să ia bani de la PNRR. Deci au rămas în cârdășie.
Ei sunt prin ei înșiși doar în momentul în care trebuie să le spună proștilor, să dea nutreț proștilor și să le spună: „Bă proștilor, ne-am despărțit de PSD-iști, gata, suntem noi, liberalii și atât, atât, atât” (…).
