„Ți se cere un minim efort pentru a înțelege ce se întâmplă, dar nu va dura prea mult până ne vom obișnui cu fiecare schimbare. Pentru că vor fi mai multe și vor veni în cascadă, pe modelul actualizărilor de software: azi o pandemie care schimbă ceea ce știam despre drepturi și libertăți individuale, mâine o criză a energiei care te face să lași mașina în parcare și să stingi toate luminile din casă, poimâine o inflație galopantă care-ți topește veniturile și economiile”, scrie jurnalistul Robert Turcescu, pe Facebook.
„Update-urile continuă cu războaie care modifică harta lumii și duc emoțiile colective la nivelul superior al isteriilor în masă. Ca să intre în cadru, unii aleg să se trântească pe burtă, alții devin militanți pe rețele de socializare purtând uniforma special croită pentru Armata Creatorilor de Conținut.
Valul schimbărilor aduce din când în când la mal cioburi dintr-o lume dispărută în care se amestecă reflexe de om analogic și nostalgii de tip cash & carry. Nu contează, ele vor fi eliminate natural sau la următoarea pandemie, până când se va ajunge la o supă universală limpede în care să se poată oglindi fața unei lumi noi, schimbate pe deplin.
Mai sunt câteva etape: niște războaie, câteva zeci de mii de pagube colaterale de indexat plus alte asemenea mărunțișuri, dar direcția e clară, ținta e tangibilă, scopul e definit: lumea nu mai poate trăi domol, fără pixeli și crize, așa că vom construi o lume nouă în care nimic nu va fi de durată. Se va trăi în shorts și scroll și va fi bine. Fericirea e în lucruri mici, o conexiune wi-fi bună și un telefon cu bateria încărcată fac deja diferența dintre un trai împlinit și o terifiantă angoasă.
Ce-ți poți dori mai mult? Așa cum a arătat până ieri, viața noastră a fost searbădă. Ne-o spun copiii noștri prin mesaje vocale, pe WhatsApp. Ei au dreptate, viitorul e al lor și al comenzilor scurte, hei, Siri, ok, Google, gen. Așa cum spuneam, ți se cere un efort MINIM de adaptare, subiect, predicat, complement direct. Propoziția simplă e sinonimă cu viața lipsită de griji. Într-o extraordinară și nebănuită schimbare de paradigmă, părinții învață azi de la copiii lor cum să trăiască.
Lumea se curață de inși inutili născuți în vremea analogicului, incapabili să facă față saltului digital accelerat: retrograzi, cu emoții de lungă durată, încercând să descifreze sensul ascuns al unor întâmplări cotidiene, ei nu sunt altceva decât balast și piedică în calea progresului. În câțiva ani nu vor mai fi nici măcar istorie, pentru că istoria lumii noi va fi scurtă, pentru a face loc următoarei lumi noi.
Propunerea e să rămânem solari, chiar dacă orizontul se întunecă. Speranța poate fi deșartă, dar spectacolul unei lumi care dispare nu poate fi egalat de chinurile unei lumi în facere. Și, până la urmă, avem azi motive să zâmbim, având în vedere că mâine, oricum, va fi mai rău”, scrie Turcescu.
