Romanii au controlat o mare parte din Marea Britanie timp de aproape 400 de ani, dar au lăsat relativ puţine dovezi genetice ale ocupaţiei lor, dezvăluie noi cercetări ale materialului ADN antic, transmite miercuri Live Science care citează un studiu postat în arhiva pre-print bioRxiv pe 29 aprilie şi nu a fost încă evaluat inter pares, arată Agerpres.
În schimb, ocupaţia romană, din anul 43 d.Hr. până în jurul anului 410, pare să fi schimbat cultura provinciei Britania, majoritatea oamenilor nativi din Marea Britanie convertindu-se la obiceiurile romane imperiale.
Unele dintre descoperirile studiului sunt în concordanţă cu rezultatele studiilor genetice anterioare privind migraţia germanică în Marea Britanie, a declarat pentru Live Science Duncan Sayer, arheolog la Universitatea din Lancashire, Anglia. „Aceste rezultate confirmă absolut datele pe care le aveam anterior”, a spus Sayer, care nu a fost implicat în studiu.
Pentru investigaţiile lor, cercetătorii au analizat genomurile a peste 1.000 de persoane care au fost îngropate în Marea Britanie între anii 2550 î.Hr. şi anul 1150 d.Hr. Ei au descoperit că ADN-ul roman – identificat ca având origini ancestrale „în afara Marii Britanii” – a reprezentat doar aproximativ 20% din profilul genetic al indivizilor îngropaţi în Marea Britanie în timpul erei romane. Prin comparaţie, în epoca anglo-saxonă târzie, ADN-ul din surse „germanice” a reprezentat aproximativ 70% din genetica persoanelor îngropate acolo la acea vreme.
Aceste descoperiri indică faptul că britanicii nativi s-au încrucişat surprinzător de puţin cu oameni din alte părţi ale Imperiului Roman, dar adesea s-au încrucişat cu oameni de origine anglo-saxonă, a spus Sayer.
„În perioada romană, deşi oamenii se stabilesc în Marea Britanie, acest lucru nu se întâmplă chiar în acelaşi mod ca vorbitorii de germanică (anglo-saxoni) în secolele al V-lea şi al VI-lea”, a declarat pentru Live Science James Gerrard, arheolog la Universitatea Newcastle din Anglia, care nu a fost implicat în cercetare.
Echipa care a lucrat la cel mai recent studiu a declarat că a găsit, de asemenea, foarte puţine dovezi genetice ale epocii vikinge târzii în nordul Angliei, când cea mai mare parte a acelei regiuni urma tradiţiile daneze şi era numită Danelaw. Doar aproximativ 4% din profilurile genetice ale persoanelor îngropate în Anglia în această perioadă arătau că aveau strămoşi scandinavi din Epoca Fierului, au raportat ei.
Între timp, liniile genealogice din Europa Centrală şi de Sud au crescut începând cu secolul al VIII-lea, ceea ce înseamnă că mai mulţi oameni au migrat în Anglia în perioada medievală, a scris echipa în preprint.
Autorii au remarcat că „prelevarea de ADN anterioară din Britania Romană a fost relativ la scară mică şi specifică regiunii sau contextului” şi au sugerat că „setul lor de date elimină această lacună”.
Însă James Gerrard a avertizat că noua cercetare ar putea să nu ofere o imagine exactă a istoriei genetice a Marii Britanii. Pentru început, deşi noul studiu a examinat ADN-ul extras de la 1.039 de persoane îngropate în Marea Britanie între Epoca Bronzului şi Evul Mediu – o perioadă de aproximativ 3.700 de ani – doar aproximativ 200 proveneau din perioada romană.
Aceasta este o dimensiune mică a eşantionului în comparaţie cu investigaţiile arheologice din Marea Britanie, unde originile a câteva mii de oameni îngropaţi în perioada romană au fost examinate de-a lungul deceniilor, a spus el.
În plus, înmormântările din noua cercetare au avut tendinţa de a proveni din oraşe, mai degrabă decât din zonele rurale, unde ratele căsătoriilor mixte ar fi putut fi diferite. Rezultatele studiului ar fi putut fi, de asemenea, distorsionate, deoarece prezenţa romană ar fi fost mai mare în nordul Angliei, unde multe trupe erau staţionate în tabere, şi în estul Angliei, unde aşezările urbane romane erau mai frecvente, a spus el.
„Romanii au invadat şi au anexat cea mai mare parte a Marii Britanii la comanda împăratului Claudius în anul 43 d.Hr., deşi stră-stră-unchiul său (prin adopţie) Iulius Caesar a condus două invazii de scurtă durată în anii 55 şi 54 î.Hr. Ocupaţia romană s-a încheiat în jurul anului 410 d.Hr., când trupele romane care păzeau frontiera de nord au fost rechemate pe continent pentru a apăra teritoriile romane împotriva invaziilor germanice.
Deşi studiul a găsit relativ puţine dovezi genetice ale ocupaţiei romane, cercetătorii au observat că romanii par să fi avut un efect semnificativ asupra practicilor funerare. Înmormântările preromane din Marea Britanie erau adesea grupate în funcţie de relaţiile matrilineare, reflectând probabil importanţa tradiţională celtică a femeilor ca şi cap de familie, iar cercetătorii au găsit dovezi că această practică a continuat o perioadă în vestul Angliei – o fortăreaţă nativă. Sub această tradiţie culturală, femeile erau relativ împuternicite şi rămâneau în casele lor ancestrale, iar bărbaţii cu care se căsătoreau se mutau în comunităţile lor.
Autorii noii cercetări au refuzat o solicitare din partea Live Science de a comenta notând că vor să aştepte până când lucrarea va fi publicată într-o revistă ştiinţifică, după ce va fi evaluată de colegi, înainte de a discuta cu presa.
sursa – AGERPRES
