Orice formă de acoperire a nevoilor şcolii cu banii părinţilor ar trebui interzisă expres prin legea educaţiei, consideră 39% dintre persoanele (cadre didactice, părinţi, elevi) care au răspuns întrebărilor din cadrul consultării online derulate de Organizaţia Salvaţi Copiii România, în vreme ce tot 39% spun că decizia trebuie lăsată la latitudinea părinţilor.
Un procent de 8% consideră că decizia trebuie să fie luată de conducerea şcolii şi că ar trebui stabilit un cuantum anual per elev. Această situaţie indică faptul că, în condiţiile în care autorităţile nu asigură o finanţare adecvată a educaţiei, practica colectării banilor pentru reparaţii, amenajarea clasei, achiziţionarea echipamentelor sau a cărţilor necesare elevilor e încă larg răspândită în unităţile de învăţământ din România. Peste trei sferturi dintre cei care au răspuns consultării online (77%) nu sunt de acord ca examenele de admitere să fie organizate separat de către colegiile naţionale, în vreme ce doar 13% dintre acestea sunt de acord cu propunerea din noua Lege a Educaţiei.
Consultarea online realizată de Salvaţi Copiii România în perioada 2 – 16 august, la care au răspuns 1.610 elevi, cadre didactice şi părinţi, dintre care 735 de persoane au transmis comentarii şi propuneri de îmbunătăţire a actualului proiect de lege privind sistemul de educaţie, a scos în evidenţă faptul că principalele teme pentru cei direct interesaţi de modificările legislative ale sistemului de educaţie sunt legate de:
– eliminarea organizării separate a examenului de admitere de către colegiile naţionale,
– menţinerea ponderii de 20% în calculul mediei de admitere la liceu,
– revizuirea conţinutului programei şcolare,
– creşterea finanţării sistemului de educaţie,
– precizarea modalităţilor de derulare în unităţile şcolare a programelor de educaţie pentru sănătate şi a componentelor acestora,
– renunţarea la bacalaureatul unic indiferent de profilul liceului,
– depolitizarea sistemului de educaţie, eliminarea funcţiei de directori administrativi,
– păstrarea Caselor Corpului Didactic şi a statutului de cadru didactic în cadrul acestora, păstrarea reţelei centrelor de resurse şi asistenţă psihopedagogică în configuraţia actuală şi reglementarea explicită prin lege a rolului consilierului şcolar al elevilor,
– reintroducerea burselor de studiu,
– testarea periodică psihologică şi profesională a cadrelor didactice,
– participarea reală a elevilor în consiliile de administraţie ale şcolilor,
– asigurarea consilierii şcolare a elevilor vulnerabili,
– renunţarea la calificativele la arte şi sport şi menţinerea sistemului actual de notare pentru toate materiile,
– menţinerea disciplinei educaţiei tehnologice în trunchiul comun,
– reintroducerea orei de consiliere şi dezvoltare personală.
Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România, a atras atenţia asupra necesităţii unei reevaluări a propunerilor din noua Lege a Educaţiei Naţionale, care să ţină cont atât de argumentele experţilor în educaţie, cât şi de cele ale părinţilor, cadrelor didactice şi elevilor, direct implicaţi în procesul educaţional: „O nouă Lege a educaţiei trebuie să corecteze vulnerabilităţile din sistemul de învăţământ, astfel încât accesul la educaţie de calitate să fie real pentru toţi copiii.
Avem acum posibilitatea de a reforma cu adevărat sistemul de învăţământ, în beneficiul elevilor şi al cadrelor didactice, de aceea considerăm că dezbaterea publică asupra modificărilor aduse este crucială. Aceasta este miza demersului Salvaţi Copiii România de a organiza o consultare online la care să participe direct şi cu argumente persoanele interesate de domeniul educaţiei”.
Reamintim că Organizaţia Salvaţi Copiii România a transmis Ministerului Educaţiei, în luna iulie, un document prin care recomandă renunţarea la posibilitatea colegiilor naţionale de a organiza examene proprii de admitere la liceu, reintroducerea bursei de studiu, revenirea la aprobarea anuală a cuantumului minim al burselor şcolare prin HG, stabilirea unitară, la nivel naţional, a criteriilor de acordare a burselor şcolare, prin Statutul elevului, fără posibilitatea autorităţilor publice locale sau a unităţilor de învăţământ de a stabili criterii specifice şi introducerea în textul proiectului de lege a dreptului elevilor de a beneficia de un laptop cu conexiune la internet, primit în comodat pe toată durata ciclului de studii.
Totodată, Salvaţi Copiii România consideră necesară desfiinţarea actualelor inspectorate şcolare, cosmetizate în proiectul LIP ca fiind direcţii judeţene, şi înfiinţarea unor noi structuri deconcentrate.
Principalele teme ale consultării online
– Organizarea separată a examenului de admitere în cadrul colegiilor naţionale („În ce măsură sunteţi de acord ca examenele de admitere să fie organizate separat de către colegiile naţionale?”): 54 de comentarii primite se opun acestei proceduri şi doar două comentarii sunt de susţinere a ei. Disproporţia uriaşă e întărită cu o serie de argumente care atrag atenţia asupra discriminării elevilor pe care o poate produce un sistem paralel de evaluare, cu riscul ca acesta să se extindă în timp şi asupra altor instituţii de învăţământ.
Pentru a evita încălcarea echităţii, prin segregarea elevilor pe criteriul performanţelor lor într-o etapă critică a parcursului lor educaţional – evaluarea naţională, se propune ca aceste colegii să-şi organizeze examenele de admitere după parcurgerea evaluării naţionale ca toţi ceilalţi 150.000 de elevi care au finalizat clasa a VIII-a.
Salvaţi Copiii consideră că noua Lege a Educaţiei nu ar trebui să conţină o astfel de procedură, în condiţiile în care întreg sistemul educaţional este afectat profund de starea de inechitate între şcoli şi de calitatea scăzută a actului educaţional în mediul rural, iar din acest motiv, orice măsură care impune diferenţe între şcoli şi licee nu ar avea decât un impact nedorit, accelerând inegalitatea de şanse între copii.
„E suficient examenul de evaluare, dar cu cerinţe mai diversificate, cu grad de dificultate mai mare, cu mai mulţi itemi cu punctaj mai mic, care ar permite, astfel, o altă ierarhizare.” (opinie părinte)
– Participarea elevilor la decizie („Cât de importantă este participarea elevilor la şedinţele consiliilor de administraţie ale şcolilor?”): 60% consideră că implicarea elevilor la nivelul conducerii şcolilor este foarte importantă sau destul de importantă şi doar 22% au afirmat puţin important sau deloc important. Restul respondenţilor au ales răspunsul „oarecum importantă” (15%) sau „nu ştiu” (3%).
– Costurile ascunse ale educaţiei: Întrebarea”Cum credeţi că proiectul legii educaţiei ar trebui să reglementeze aspectul colectării de bani de la părinţi pentru nevoile clasei şi ale şcolii?” a primit răspunsuri care subliniază că orice formă de acoperire a nevoilor şcolii cu banii părinţilor ar trebui interzisă expres prin legea educaţiei (40%), la latitudinea părinţilor (39%), la latitudinea conducerii şcolii (9%) şi prin stabilirea unui cuantum anual per elev (7%), restul de răspunsuri selectate fiind „nu ştiu”.
Această situaţie indică faptul că practica colectării banilor pentru reparaţii, amenajarea clasei, achiziţionarea echipamentelor sau a cărţilor necesare elevilor e încă larg răspândită în unităţile de învăţământ din România.
De asemenea, din cele 735 de comentarii formulate de participanţii la consultare, cei mai mulţi au făcut referire la următoarele propuneri din proiectul de lege a învăţământului preuniversitar:
1. Organizare separată a examenului de admitere în cadrul colegiilor naţionale (54 de comentarii care se opun acestei proceduri, iar 2 comentarii sunt de susţinere a ei). Disproporţia uriaşă e întărită cu o serie de argumente care atrag atenţia asupra discriminării elevilor pe care le poate produce un sistem paralel de evaluare, cu riscul ca acesta să se extindă în timp şi asupra altor instituţii de învăţământ.
„Admiterea organizată de colegii naţionale aşa cum este prevăzută în proiectul de lege, art. 74, este discriminatorie. Provoacă segregare şi un sistem paralel de evaluare faţă de cel standardizat prin Evaluarea Naţională.” (opinie cadru didactic)
„E suficient examenul de evaluare, dar cu cerinţe mai diversificate, cu grad de dificultate mai mare, cu mai mulţi itemi cu punctaj mai mic, care ar permite, astfel, o altă ierarhizare.” (opinie părinte)
2. Lipsa unor norme care să încurajeze flexibilizarea programei şcolare şi renunţarea la o parte dintre materii pentru a permite acest lucru (39 de comentarii). Multe dintre opinii subliniază necesitatea revizuirii programelor şcolare, astfel încât acestea să asigure cunoaşterea, nu doar prim memorare, ci mai degrabă prin experienţe cognitive directe şi activităţi practice, ceea ce presupune autonomie în organizarea lecţiilor, creativitate şi competenţe ridicate din partea cadrului didactic, o participare reală a copilului la clasă (încurajând transmiterea feedbackului, lucrul în echipă şi întrebările adresate fără teama cadrului didactic), dar şi o conexiune între lumea în care trăim şi noţiunile predate, în lipsa căreia procesul de învăţare devine inutil. Nefiind suficiente reglementările privind curriculumul la decizia şcolii pentru a asigura un mod de predare axat pe aplicaţii practice, Salvaţi Copiii propune inserarea unor principii şi proceduri clare care să încurajeze independenţa cadrelor didactice în utilizarea unor metode şi contexte interactive de predare, învăţare şi evaluare a cunoştinţelor elevilor.
„Au nevoie de laboratoare şi experimente, să vadă procesele şi să le înţeleagă, nu doar teorie.” (opinie cadru didactic)
„Să putem merge la muzee, grădini, parcuri, obiective turistice. Educaţia se întâmplă şi în spatii neconvenţionale. Directorii nu ne mai dau voie să mergem nicăieri.” (opinie elev)
„Este necesară o restructurare a conţinutului tuturor disciplinelor, mai ales la matematica. Matematica predată în şcoli (mai ales gimnaziu, liceu) nu are nicio legătură cu viaţa reală şi nu reflectă modul în care un elev poate aplica în viaţa de zi cu zi cunoştinţele şi competenţele dobândite la şcoală, la orele de matematica. Copiii sunt foarte timoraţi şi stresaţi de această disciplină, fiind obligaţi să memoreze pagini întregi de formule.” (opinie cadru didactic)
„Legea educaţiei ar trebui promulgată după ce, în prealabil, s-a lucrat la programele şcolare. La liceu avem programe din 2005. Cum se poate să fie atinse nişte competenţe dacă avem aceleaşi conţinuturi de 17 ani? Cum ţinem pasul cu cerinţele educaţionale? Programele sunt stufoase, timpul alocat parcurgerii lor este diminuat faţă de acum 15-20 de ani. Alergăm efectiv prin materie. Nu reuşim să fixăm nimic. De aici şi frustrările elevilor şi părinţilor.” (opinie cadru didactic)
„Au fost nopţi întregi când copiii mei au învăţat şi scris toată noaptea, fără să mai doarmă, ca să poată termina ceea ce li se dădea la scoală.” (opinie părinte)
„Nu-i ajută cu nimic pe copii că stau înţepeniţi 6-7 ore în bancă, iar materiile predate sunt stufoase şi fără sens. Nu aşa îi pregătim pentru viitor.” (opinie părinte)
3. Finanţarea adecvată a sistemului de educaţie. Prin renunţarea la dispoziţia legală din Legea educaţiei naţionale aflată în vigoare, care stabilea la art. 8, alocarea anuală din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale a unui minimum 6% din produsul intern brut, nu vom putea spera la creştere finanţării. Noua reglementare care stabileşte alocarea a 15% din bugetul general consolidat nu va fi în măsură să producă efecte tangibile în direcţia creşterii alocărilor efective de resurse publice adecvate pentru sistemul educaţional, şi reprezintă, în esenţă, o scădere a angajamentului finanţării educaţiei, chiar contrară programului de guvernare. Comentariile primite au făcut referire la aspecte binecunoscute părinţilor privind infrastructura şcolară şi dotarea tuturor şcolilor cu laboratoare de fizică, chimie, informatică, în aceleaşi condiţii şi în mediul urban şi în rural.
În acest mod, calitatea actului educaţional va creşte, iar părinţii nu vor mai fi nevoiţi să contribuie financiar. Se impune renunţarea la stabilirea unui prag minim de cheltuieli pentru învăţământ în legea educaţiei, neaplicabil din perspectivă constituţională, şi promovarea ideii de creştere dinamică a cheltuielilor pe măsura dezvoltării capabilităţilor de cheltuire utilă a fondurilor publice. În conexiune cu acest aspect, importantă este introducerea unor coeficienţi de ajustare a costului standard per elev, în special pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă.
„6% din PIB pentru a creşte valoarea educaţiei.” (opinie elev)
„Referitor la reformarea învăţământului, aceasta nu este posibilă fără dotarea şcolilor cu laboratoare de fizică, chimie, biologie, matematică, informatică etc.” (opinie cadru didactic)
„Fonduri pentru proiecte de activităţi extracurriculare şi extraşcolare în fiecare şcoală.” (opinie elev)
„Pentru a nu fi nevoie să se colecteze bani de la părinţi pentru nevoile clasei şi ale şcolii, ar trebui alocaţi bani necesari unei bune desfăşurări a activităţii şcolare. Cică învăţământul estre gratuit, doar pe hârtie, căci faptic nu. De aici se ajunge să contribuie părinţi cu bani.” (opinie părinte)
„Dotarea sălilor de clasă din mediul rural cu tehnologie modernă.” (opinie cadru didactic)
4. Renunţarea la proba de bacalaureat unică. Reforma examenului de bacalaureat a suscitat interesul participanţilor la analiza Salvaţi Copiii, toate cele 15 comentarii solicitând eliminarea probei comune pentru toate filierele, profilurile şi specializările. Una dintre soluţii propuse fiind ca proba A să fie cuprindă limba şi literatura română sau, după caz, verificarea competenţelor lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională.
„De dorit ar fi ca subiectele de real să difere de cele de uman, iar elevii să facă această opţiune cu câteva luni înainte de examen.” (opinie părinte)
„Se doreşte schimbarea modului în care se dă examenul de bacalaureat, în sensul că se doreşte o singură probă care să conţină aceleaşi subiecte la toate profilurile. Este peste orice imaginaţie aşa ceva.” (opinie părinte)
„Bacalaureatul să ţină cont de tipul liceului, specializare şi profil. Tipul specializării să facă parte din examen ca proba obligatorie. Să fie organizat pe nivele care să permită diferite trasee postliceale, universitare.” (opinie cadru didactic)
5. Reintroducerea bursei de studiu. În opinia elevilor, media la purtare şi media care reflectă rezultatele şcolare ale elevilor ar trebui, în opinia copiilor, să reprezinte principalele criterii de acordare a burselor, care să fie analizate la începutul fiecărui an. O altă propunere a elevilor de copii este cea a adaptării sistemului de acordare a burselor în funcţie de particularităţile fiecărei şcoli în parte, deoarece specificul şcolilor este foarte diferit şi ar fi echitabil să se ţină cont de caracteristicile fiecărei comunităţi şcolare. O idee complementară este luarea în considerare a progresului pe care elevii reuşesc să îl înregistreze în rezultatele lor şcolare, astfel încât să fie recunoscute eforturile pe care copiii le depun pentru a progresa de exemplu de la media 4 la media 7.
„Acordarea de burse in clasa a IX-a tuturor elevilor care au obţinut media de admitere la liceu de cel puţin 8,50. Aceşti copii au depus o muncă enormă pentru a obţine aceste rezultate. Pe lângă pregătirea individuala a fiecărui elev, un rol extrem de important l-au avut părinţii si meditatorii, fără de care nu ar fi reuşit să obţină cel puţin 8,50.” (opinie elev)
„Ar fi important să existe o standardizare în acordarea mediilor însă, aceasta ar trebui să fie realizată în funcţie de fiecare filieră în parte, astfel încât să existe şanse echitabile oferite fiecărui elev.” (opinie elev)
6. Evaluare transparentă şi reală a cadrelor didactice din partea elevilor şi părinţilor. O recomandare a elevilor consultaţi este ca evaluarea psihologică să fie temeinic aplicată în momentele în care apar raportări cu privire la comportamente nepotrivite manifestate fie în relaţie cu elevii, fie în relaţie cu restul cadrelor didactice.
Aceiaşi elevi subliniază nevoia de sprijin psihologic pentru cadrele didactice, înţelegând că au în responsabilitate o multitudine de sarcini complexe, precum gestionarea relaţiilor cu elevii, managementul clasei de elevi, gestionarea activităţii de predare-învăţare-evaluare, cât şi o serie de sarcini birocratice. Rolul elevilor de a evalua obiectiv este considerat la fel de important. De asemenea, în multe situaţii, evaluarea activităţii la clasă de către inspectoratele şcolare nu urmăreşte întotdeauna aflarea situaţiei reală la clasă.
„Evaluări periodice reale ale profesorilor, atât teoretice, practice cât şi comportamentale.” (opinie părinte)
„În liceul meu, există un formular de feedback semestrial destul de cuprinzător, prin care profesorii sunt evaluaţi de noi. Din păcate, după completarea lor nu se mai întâmplă nimic. Cred că nici nu sunt citite.” (opinie elev)
„Depinde şi de elevi, adică poţi să întrebi un elev de nota 10 despre un profesori şi o să îţi spună că el a înţeles, iar un elev care este dezinteresat o să spună, că evaluează profesorul în funcţie de nota pe care i-a dat-o.” (opinie elev)
„Am avut un caz concret în care profesorul ne-a dat să învăţăm mot-Ă -mot lecţia pe care trebuia să o prezinte în faţa inspectoarelor care erau atunci în clasă şi noi, micuţi fiind, am învăţat ca pe poezie şi el ştia pur şi simplu mersul lecţiei. Era efectiv regizată.” (opinie elev)
