„De la aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, România a avut 4 comisari. Pe Leonard Orban, pentru Multilingvism, pe Dacian Cioloș, la Agricultură, pe Corina Crețu, la Dezvoltare și pe Adina Vălean, la Transporturi. Așadar, cel puțin, în ultimii 10 ani, guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria s-au conformat dictatelor informale și au nominalizat femei pentru funcția de Comisar. De ce informale, pentru că, potrivit tratatelor, atributul nominalizării este strict al guvernului, iar Președintele Comisiei nu poate refuza nominalizarea, dar, în fapt, are ultimul cuvânt”, scrie jurnalistul Ionuţ Cristache pe site-ul canal33.ro.
„Nimeni nu vrea să se pună rău cu șeful, nici în țară, cu atât mai puțin în afară.
Revenind totuși la statistică, România a avut un echilibru perfect de doi cu doi. Doi bărbați și două femei. Cât să satisfacă și cele mai exigente criterii egalitare.
Acum, Ursula von der Leyen pretinde câte două nominalizări, din nou, de dragul diversității! Cel puțin în aparență! Și cu un mic topping de tehnocrație, dacă se poate!
Cu alte cuvinte, niște partide politice care au trecut prin niște alegeri în țările lor și care au ales un Președinte de Comisie, în urma unui vot politic, trebuie să vină acum cu o propunere tehnocrată și, pe cât posibil, în fustă. Câteva, foarte puține țări, s-au conformat. Cel puțin cu criteriul de gen. Suedia, Finlanda, Croația și Spania. 4 din 27.
România, în această etapă, prin vocea premierului Ciolacu, titularul nominalizării, îl susține pe Victor Negrescu, proaspăt ales vicepreședinte al Parlamentului European și o mai veche propunere PSD-istă pentru acest rol!
Ca și în cazul celorlalți, von der Leyen îi pretinde lui Ciolacu, la vedere, și o femeie, dar surse de la Bruxelles vorbesc despre faptul că i-ar fi sugerat, în privat, nominalizarea lui Siegfried Mureșan! Proaspăt reales vicepreședinte al celui mai puternic grup politic european, PPE. Și care, cel puțin biologic, nu e femeie. Deci, ordinea sau ordinul pentru România, ar fi Mureșan, apoi o femeie și, pe locul 3, un social democrat. Păi nu era vorba că apărăm niște principii? Nu!
Mureșan și Negrescu! Doi copii ai birocrației bruxelleze, între care nu există o mare diferență. În egală măsură sunt, în acest moment, doar emanația orgoliilor celor două mari familii politice care se provoacă reciproc. Dacă ar fi altceva, discuția s-ar purta pe cu totul alte coordonate și ar începe de la premisa simplă, dar eficientă – cu ce e mai bun Mureșan decât Negrescu sau viceversa și cine este mai calificat pentru ce post?
De fapt, asta e problema reală a acestor jocuri de culise la limita nepotismului. Că interesele personale, spre dezamăgirea tuturor, anulează orice dezbatere (publică) despre competență și profesionalism. Ceea ce ar trebui să fie un produs al transparenței, al meritocrației și al bunelor practici, e de fapt un compromis al cercurilor de influență, al burselor de lobby și al forței (fie ea și politică). Și când guvernele nu se conformează deciziilor de pe culoarele de putere, de la Bruxelles, începe asaltul criteriilor de departajare! Cum ar fi al celor de gen, care nu servesc nici cauza reprezentării egale a femeii, nici curentelor ideologice de vreun fel! Ba dimpotrivă!”, scrie Cristache.
