„Când “băieții buni” încalcă regulile pentru a salva democrația. Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Polonia, în jurul Tribunalului Constituțional, ar trebui să ne trezească o amintire: România, iulie 2012. Atunci, majoritatea parlamentară USL (PSD–PNL) l-a revocat pe Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului, pregătind suspendarea președintelui Traian Băsescu. Miza era evidentă: interimatul funcției prezidențiale urma să fie asigurat de Crin Antonescu, nu de un reprezentant al opoziției”, scrie, pe Facebook, Silviu Predoiu, fost şef al SIE.
„Revocarea ridica serioase probleme de constituționalitate, inclusiv în raport cu jurisprudența anterioară a CCR. Majoritatea a mers însă înainte. Ulterior, printr-o ordonanță de urgență, a fost restrânsă competența Curții Constituționale de a controla hotărârile Parlamentului. Modificarea a intervenit după revocarea lui Blaga, dar înaintea soluționării contestației. CCR a respins inițial sesizarea ca inadmisibilă, iar ulterior a validat revocarea pe fond. Nu susțin că situațiile juridice sunt identice. Dar mecanismul politic merită reținut: întâi se produce schimbarea dorită, apoi se intervine asupra cadrului juridic care ar putea împiedica sau sancționa acea schimbare.
În Polonia, guvernul lui Donald Tusk susține că încearcă să restabilească statul de drept, după ani în care partidul Lege și Justiție (PiS) a politizat justiția și a afectat independența Tribunalului Constituțional. Poate că are dreptate. Există argumente serioase în sprijinul acestei evaluări. Dar suspendarea recentă a președintelui și vicepreședintelui Tribunalului Constituțional ridică întrebări importante privind legalitatea procedurii. Iar avertismentul nu vine doar din partea opoziției, ci și a Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia, organizație care a criticat constant derapajele anterioare privind statul de drept.
Comitetul avertizează asupra unui “precedent periculos”: o viitoare majoritate ar putea utiliza același mecanism pentru a prelua controlul Tribunalului Constituțional. Aici este, de fapt, problema. Poate că Tusk și susținătorii săi sunt “băieții buni”. Poate că ceea ce fac este necesar, justificat și urmărește un obiectiv legitim. Nu exclud această posibilitate.
Dar dacă acceptăm că “băieții buni” pot încălca regulile democratice pentru a salva democrația, trebuie să acceptăm și că am creat un precedent pe care îl vor putea folosi “băieții răi”. Și îl vor folosi. Invocând, desigur, aceleași argumente: necesitatea deblocării instituțiilor, apărarea democrației, caracterul excepțional al situației. Vor avea chiar și un argument suplimentar: precedentul creat de adversarii lor.
Iar atunci, ceea ce astăzi ni se pare justificat va deveni brusc intolerabil. Sigur, putem spune că intențiile sunt diferite. Că unii apără democrația, iar ceilalți vor să o distrugă. Poate că este adevărat.
Numai că democrația nu poate funcționa pe baza unei prezumții permanente de bună-credință acordate unora și refuzate celorlalți. Regulile democratice nu au fost inventate pentru situațiile în care toată lumea se comportă corect. Au fost inventate tocmai pentru a limita puterea celor care sunt convinși că au dreptate.
Nu contest dreptul unei majorități de a reforma instituții, nici necesitatea unor intervenții ferme atunci când acestea sunt blocate sau capturate politic. Contest însă ideea că legitimitatea scopului poate înlocui legalitatea mijloacelor. Pentru că un precedent instituțional nu rămâne proprietatea celor care l-au creat. Devine un instrument disponibil oricui ajunge ulterior la putere. Iar democrația nu este apărată doar prin ceea ce facem împotriva adversarilor ei, ci și prin ceea ce refuzăm să facem, chiar atunci când suntem convinși că avem dreptate”, scrie Predoiu.
