„O dronă rusească s-a prăbușit pe un bloc cu zece etaje din centrul Galațiului. Un apartament a luat foc. Două persoane au ajuns la spital. Saptezeci de oameni au fost evacuați în miez de noapte. Aceasta nu mai este o ipoteză de lucru, un scenariu de film sau un subiect de exercițiu NATO. Este o realitate care s-a întâmplat la câteva sute de kilometri de București. Nu cred că putem imputa ceva, în această speță, militarilor români. Oamenii aceștia lucrează cu mijloacele tehnice pe care statul român le pune la dispoziție. Dacă există întrebări, ele trebuie adresate celor care, ani la rând, au tratat securitatea națională ca pe un capitol secundar, bun doar pentru discursuri festive și fotografii de summit. Este ușor să ceri explicații armatei. Mai dificil este să îi întrebi pe politicienii care au avut responsabilitatea dotării, modernizării și pregătirii reale a capacităților de apărare”, scrie, pe Facebook, Silviu Predoiu, fost şef al SIE.
„Declarațiile bufonului Dmitri Medvedev nu merită mai mult de o frază: funcția lui a devenit aceea de a produce titluri pentru oamenii care confundă rețelele sociale cu politica externă. Politica reală a Moscovei se citește în altă parte. Responsabilitatea fundamentală a Rusiei rămâne însă intactă. Dacă nu exista agresiunea împotriva Ucrainei, nu existau nici drone, nici rachete, nici fragmente căzute pe teritoriul României.
România a răspuns cum a putut: a expulzat consulul rus de la Constanța și a închis consulatul. Este o formă de a exprima indignarea, și nimeni nu poate contesta logica ei în aceste circumstanțe. Dar să fim lucizi: închidem o linie de comunicare tocmai în momentul în care canalele de dialog cu Moscova valorează mai mult, nu mai puțin. Practica internațională oferă și alte instrumente — convocarea ambasadorului cu un mesaj scris, transmis public, nu în culise; sesizarea formală a Consiliului de Securitate ONU, cu toate limitele sale; invocarea Articolului 4 NATO pentru consultări colective, nu individuale; sau solicitarea fermă, coordonată cu aliații, în regim de urgență, de capabilități anti-dronă suplimentare pe teritoriul național — măsuri care transmit același mesaj de determinare, dar lasă deschisă, cât de cât, ușa. Diplomația nu înseamnă să taci. Înseamnă să alegi cu grijă ce uși trântești și ce uși doar închizi. Dincolo de condamnarea legitimă și fermă a incidentului, interesul României rămâne încetarea cât mai rapidă a conflictului. Politica externă serioasă nu se face cu sloganuri și nici cu emoții — se face cu calcul rece asupra consecințelor.
Vorbim despre un război purtat de cea mai mare putere nucleară militară a lumii. Putem condamna Rusia. Putem susține Ucraina. Putem contribui la consolidarea NATO. Dar nu putem construi strategii serioase plecând de la iluzia că Rusia poate fi împinsă într-o înfrângere totală fără consecințe imense pentru întregul continent. Cu fiecare lună care trece, condițiile unei eventuale păci devin mai grele pentru Ucraina. Este o realitate dureroasă, dar realitățile nu dispar doar pentru că sunt neplăcute. Alternativa unei păci negociate nu este o victorie hollywoodiană a uneia dintre părți. Alternativa poate deveni un dezastru european de proporții istorice. Iar atunci statele din prima linie vor plăti primele nota de plată.
Portugalia, Italia, Franța sau chiar Germania ne pot asigura de solidaritatea și sprijinul lor. Și este bine că o fac. Dar fragmentele de drone și rachete nu vor cădea la Lisabona sau la Paris. Ele cad aici, în România, în Polonia, în statele baltice, la granița conflictului. Există și o ironie amară. Acum mai bine de un deceniu, românii, polonezii și balticii avertizau, în reuniuni deschise și închise, că Rusia reprezintă o amenințare strategică majoră pentru securitatea europeană. Eram acolo și am văzut cum mulți dintre partenerii occidentali zâmbeau atunci cu superioritate și ne explicau că exagerăm, că totul este sub control. Da, era sub control. Doar că nu sub controlul lor.
Nu scriu aceste lucruri din defetism. Le scriu din realism — și din responsabilitatea față de o țară care se află în prima linie, nu în tribune. Rusia nu poate pierde acest război în sensul în care mulți și-au imaginat la începutul conflictului. Liderii adevărați nu întrețin iluzii — previn catastrofe. Iar pentru România, cea mai importantă victorie nu este victoria propagandistică a unei tabere sau a alteia. Este să nu ne mai trezim cu drone pe blocuri”, spune Predoiu.
