„Această întrebare șocantă a fost pusă în Economistul, în pagina de gardă, de către Constantin Boăștină, fondatorul publicației. Domnia sa, înainte de a da răspunsul, pleacă de la premiza că statul român a încetat să-și exercite funcțiile de bază. Ca atare, el s-a transformat. În ce se putea transforma, răspund eu, în altceva decât un teritoriu care, prin voia lui Dumnezeu și în baza unei efemere conjuncturi internaționale, încă nu a fost destrămat”, scrie Sorin Roşca Stănescu pe corect-news.ro.
„În timp ce strada este ocupată, rând pe rând, de mase din ce în ce mai consistente și mai nervoase de protestatari, iar guvernanții suspendați se ascund în vizuine, un președinte, și el mai degrabă numit decât ales, este incapabil să-și îndeplinească atribuțiile constituționale. Executivul este învins prin propriile greșeli, Parlamentul este paralizat, iar justiția, și așa transformată în schweizer, este confiscată.
Situația în care ne aflăm astăzi nu este nouă, iar răul a evoluat treptat de-a lungul anilor, până când ne-a adus în imposibilitatea efectivă de a ne autoguverna. Dacă vă amintiți, la sfârșitul mandatului său, Emil Constantinescu a afirmat că a fost învins de sistem. Sugera prin aceasta că a fost adus în situația de a nu-și mai putea exercita prerogativele constituționale. Concret, este momentul în care, în România, serviciile secrete, privatizate pe persoană fizică, au scos capul, intrând în mod ostentativ în competiția pentru putere, adică pentru acapararea celor trei puteri în stat, plus a patra, presa, cu complicitatea serviciilor străine de informații.
Următorul președinte, Ion Iliescu, nu a comentat starea în care se afla statul român, din simplul motiv că a fost complice la destructurarea acestuia. A venit la Palatul Cotroceni Traian Băsescu, care nu s-a sfiit să afirme că statul român a devenit de tip mafiot. Zece ani mai târziu, Klaus Iohannis, utilizând alți termeni, a afirmat și el același lucru. Așadar, situația catastrofală în care ne aflăm a evoluat într-un mod extrem de periculos, astfel încât ultimele guverne și actuala instituție prezidențială trag doar cortina și închid spectacolul, fără a putea fi acuzate de întreg dezastrul.
Pentru a funcționa cât de cât rezonabil, un stat UE sau non-UE sau din lumea a treia trebuie să dispună și să utilizeze o serie întreagă de pârghii care sunt plasate, conform teoriei generale a statului și dreptului, în interiorul celor trei puteri constituționale, legislativă, executivă și judecătorească, precum și în interiorul celei de-a patra puteri, nefundamentală, respectiv presa. Pentru a legifera, condiția sine qua non este ca Parlamentul să funcționeze pe tot parcursul anului și zi de zi, activitate întreruptă doar de scurte vacanțe ale reprezentanților cetățenilor, răsplătiți cu venituri generoase și prin alte mecanisme. Parlamentul României nu numai că nu funcționează, dar nu mai este nici măcar funcțional. Puterea legislativă a acceptat fără să miște în front, ba mai mult, s-a făcut chiar complice – ca să dau un exemplu relativ recent – la cele șase asumări de răspundere prin care ultimul premier, în prezent demis, Ilie Bolojan, cu justificarea unei reforme care a eșuat, a forțat mâna parlamentarilor într-o cadență și manieră fără precedent, punându-i în situația de a aproba tacit, fără dezbateri în comisii și plen și fără a introduce moțiuni de cenzură, pachete întregi de legi strâmbe. Acest abandon de la misiunea puterii legislative nu este nici întâmplător și nici inexplicabil. Cei 400 de deputați și senatori nu mai răspund în niciun fel în fața alegătorilor, autoritatea acestora fiind confiscată, cu acceptul lor, de cei care i-au trimis să exercite puterea legislativă. Iar aceștia nu au fost decât formal cetățenii, iar în realitate centrele de putere din interiorul serviciilor secrete, care treptat au acaparat statul, nu numai politic, ci și economic și financiar, generând un fals capital românesc care funcționează în mare parte în stil mafiot. Iar de ochii opiniei publice naționale, cât mai există ea, și internaționale, deciziile luate de puterea legislativă, astfel manipulată, au o aparență de legitimitate și, în mare măsură, sunt confirmate de marile grupuri de interese politice și economice occidentale interesate de devalizarea României. Cea mai importantă putere în stat a fost transformată într-o simplă cochilie, în interiorul căreia nu mai trăiește nici măcar un melc.
Următoarea putere în stat, cea executivă, întruchipează în mare măsură ceea ce Emil Constantinescu și apoi Traian Băsescu defineau drept un grup mafiot dirijat din umbră de structuri economice construite artificial sub protecția structurilor economice străine și cu girul serviciilor secrete, adică ceea ce denumim factorul intern și extern. Cea mai recentă dovadă în acest sens, ca să mă rezum la un singur exemplu, este acordul semnat de ministrul suspendat de Interne, Cătălin Predoiu, care, de bine ce a fost suspendat, deține și portofoliul Ministerului Justiției, acord care, începând din 2026, se transformă în angajamentul statului român de a primi sute de mii de azilanți. Și până în acest moment, nimeni nu a mișcat în front. Iar această putere executivă a dat efectiv cu România de pământ. La toate capitolele.
Cât privește puterea judecătorească, împărțită între magistrați cinstiți și magistrați manipulați sau chiar corupți, se află și ea sub influența din ce în ce mai nocivă a realelor structuri de putere de tip mafiot.
Presa este pusă în patru labe prin fel de fel de mecanisme, unele brutale și altele perverse, prin instituirea unei cenzuri atroce și crearea deliberată a unei puzderii de ONG-uri finanțate fie de serviciile secrete, fie din afara României de diverse fundații și care își utilizează întregul aparat pentru ca, atunci când nu pot cumpăra, să compromită și să distrugă. Și, din nou, un singur exemplu. Zilele trecute a fost dată de pământ într-un mod chiar ostentativ o propunere legislativă conform căreia aceste organizații neguvernamentale ar fi avut obligația de a raporta donațiile primite din străinătate într-un cuantum mai mare de 5000 de euro. De fapt, corect este ca orice ONG să aibă obligația să raporteze orice sumă de bani primită de oriunde, pentru că numai așa funcționează transparența.
În timp ce toate scad, bugetul Serviciului Român de Informații crește constant, ajungând la performanța unică în lume de a utiliza resurse de cinci ori mai mari decât cele ale SIE, ceea ce demonstrează nici mai mult, nici mai puțin că statul mafiot a devenit și polițienesc, de vreme ce dușmanul intern, adică propriii cetățeni, este de cinci ori mai periculos decât inamicul extern. În ansamblu, avem cei mai mulți securiști din lume raportat la numărul de locuitori, care an de an scade alarmant.
Cele șapte crize suprapuse, culminând cu criza politică, precum și toate condițiile pe care le-am expus mai sus, demonstrează că statul român nu-și mai îndeplinește atribuțiile nici în plan intern, nici în plan extern, transformându-se dintr-o vacă bună de muls pur și simplu într-o formă fără fond.
Ca atare, nu mai suntem un stat, ci doar un teritoriu care, dacă această situație continuă, nu mai are mult și va fi dezmembrat. Chiar de către partenerii noștri din UE”, scrie SRS.
