Un nou studiu australian a deschis noi perspective asupra evoluţiei stelare prin analizarea „sunetelor” stelelor dintr-un roi stelar aflat la 2,700 de ani-lumină distanţă, a transmis joi Xinhua, arată Agerpres.
Publicată miercuri în revista Nature, această descoperire oferă astrofizicienilor o nouă tehnică de a cartografia istoria şi viitorul Căii Lactee şi ale altor galaxii, au afirmat cercetătorii de la Universitatea New South Wales (UNSW Sydney) implicaţi în studiu.
Prin studierea frecvenţelor de oscilaţie a acestor stele cu ajutorul datelor obţinute din misiunea telescopului spaţial Kepler K2, cercetătorii au dezvoltat o metodă precisă de a determina vârsta şi masa unei stele.
Asemenea instrumentelor muzicale, stelele „vibrează” la anumite frecvenţe specifice în funcţie de structura lor internă, a afirmat co-autorul Dennis Stello de la Şcoala de Fizică UNSW (The University of New South Wales) din Sydney.
„Cele mai mari stele au cele mai joase sunete. Stelele mici emit sunete înalte. Şi nici o stea nu „cântă” doar o singură notă odată – fiecare stea cuprinde o simfonie de sunete care provin din interiorul ei”, expliăc Stello, adăugând că procesul este precum ascultarea unei orchestre şi identificarea instrumentelor în funcţie de sunetul lor.
„Aceasta este prima dată când chiar am studiat o gamă atât de largă de secvenţe evolutive, aşa cum avem în acest roi”, a declarat acesta.
Studiul a examinat 27 de stele din M67, un roi format acum 4 miliarde de ani. În ciuda compoziţiilor chimice similare, variaţiile în masă le-au făcut ideale pentru studiul evoluţiei în timp real, a declarat Claudia Reyes, autoarea principală a studiului.
Deoarece stelele din M67 împărtăşesc asemănări cu Soarele, cercetarea în cauză oferă perspective cruciale privind trecutul Soarelui şi eventuala sa transformare într-o gigantă roşie, au declarat cercetătorii.
Reyes a spus că aceste descoperiri au fost neaşteptate şi sugerează noi căi de analiză a datelor astronomice existente.
sursa – AGERPRES
