„Personalitatea” furnicilor o determină pe cea a coloniei lor, potrivit unui studiu publicat miercuri, care susţine ipoteza că micile himenoptere sunt rezistente la orice „conformism social” chiar şi în cadrul grupului din care fac parte, informează AFP, transmite Agerpres.
Departe de a fi un grup omogen de mici soldaţi sau lucrătoare cuminţi, coloniile de furnici prezintă o varietate de comportamente. La fel ca multe grupuri de animale numite „sociale”.
Dar înţelegerea interacţiunii dintre „comportamentul individual şi cel colectiv rămâne o provocare majoră în biologia comportamentală şi evoluţionistă”, notează autorii studiul publicat recent în Royal Society’s Biology Letters.
Şi asta pentru că nu există „un răspuns clar la întrebarea dacă comportamentul unui individ se schimbă atunci când acesta se află într-un grup”, a explicat pentru AFP profesoara de etologie Patrizia d’Ettorre, specialistă în aşa-numitele insecte sociale.
Echipa condusă de Patrizia d’Ettore, coautoare a studiului şi cercetătoare la Laboratorul de etologie experimentală şi comparată (LEEC) din cadrul Universităţii Sorbonne Paris Nord, a căutat un răspuns la acea întrebare monitorizând furnici din specia Aphaenogaster senilis.
Cercetătorii au început prin a supune o sută de furnici muncitoare la două teste care demonstrau „existenţa unor trăsături de personalitate”.
Aceste teste clasice măsurau înclinaţia fiecărei insecte de a risca ieşind în afara muşuroiului – în acest caz o eprubetă – şi apoi de a se aventura mai aproape sau mai departe într-o incintă.
Cercetătorii au format apoi grupuri omogene de furnici în funcţie de personalitatea lor mai mult sau mai puţin exploratorie, în ideea de „a vedea dacă comportamentul lor se va schimba în funcţie de grupul din care fac parte”.
Sarcini de supravieţuire
Cercetătorii au supus apoi aceste grupuri la teste care implicau sarcini importante de supravieţuire.
De exemplu, să ştie cum să folosească un instrument – să înmoaie un burete mic într-o soluţie de zahăr pentru a-l aduce înapoi în cuib. Recunoaşterea şi atacarea unui inamic. Să colecteze mici muşte moarte pentru a reaproviziona muşuroiul. Să transporte larvele de furnică într-un muşuroi nou atunci când cel vechi nu mai este disponibil.
Deloc surprinzător, echipa a constatat că „grupurile formate din furnici exploratoare au fost mai bune la toate sarcinile”, potrivit profesoarei Patrizia d’Ettorre.
În schimb, în ceea ce priveşte grupurile de furnici mai puţin aventuroase, „te-ai putea aştepta ca unii indivizi să se mişte, să îşi schimbe comportamentul, dar nu a fost cazul”.
Altfel spus, şi în conformitate cu ipoteza „tipului comportamental”, experimentul a arătat că „personalitatea furnicii nu se schimbă atunci când se află într-un grup”, a explicat Patrizia d’Ettorre.
Şi totuşi, într-o colonie, aceste furnici mai puţin aventuroase trebuie să aibă un scop, a subliniat cercetătoarea, care studiază insectele sociale de 30 de ani.
Deşi furnica neaventuroasă nu are o utilitate atât de mare pentru sarcinile considerate esenţiale, ea trebuie să aibă totuşi o anumită utilitate pentru alte sarcini, care sunt la fel de importante pentru viaţa coloniei.
Acesta este motivul pentru care ar fi „interesant în viitor să se creeze grupuri eterogene pentru a le testa performanţa” în comparaţie cu grupurile omogene, a declarat Patrizia d’Ettorre.
Pentru că fiecare furnică excelează la cel puţin o sarcină şi foarte puţine dintre ele sunt bune la mai mult de o singură sarcină.
Astfel, în studiul său, echipa de la LEEC a identificat doar cinci „lucrătoare de elită” din 280, capabile să participe la cel puţin trei dintre cele patru sarcini de testare.
sursa – AGERPRES
